Sitemap Site Map

Dianthus

Garoafă, garofiţă




Dianthus - Garoafă, garofiţă

Cunoscut încă din antichitate pentru culoarea strălucitoare a florilor şi pentru parfumul lor, genul Dianthus şi-a luat numele din limba greacă şi înseamnă "floare divină". Cuprinde circa 300 de specii anuale şi perene, pe lângă numeroase varietăţi sau hibrizi, foarte apreciate şi răspândite pentru frumuseţea şi culorile vii ale florilor cu un parfum delicat, dar şi pentru uşurinţa cu care pot fi cultivate. Sunt foarte multe speciile de garoafe care-şi găsesc un loc ideal în ghivece sau care, în ciuda poluării, înveselesc terasele cenuşii ale oraşelor. Se adaptează la orice tip de vas şi la orice loc în grădină, de la zonele de munte, cu multă piatră, la straturi şi la borduri. Este vorba despre un gen care poate da naştere cu uşurinţă unor hibrizi, de la care au fost selecţionate nenumărate forme, de la garoafele de grădină, tradiţionale şi totuşi moderne, la garoafele anuale şi de bordură.

Cultivare


Garoafele trebuie plantate primăvara, într-un compost uşor fertilizat sau într-un pământ format din două părţi humus, una din frunze putrezite şi una de nisip fin. Aşezaţi pe fundul vasului un strat de pietriş sau de cioburi mărunte, pentru a asigura un drenaj bun. Cele mai bune rezultate se obţin aranjând plantele în plin soare şi udându-le regulat fără, însă, a face exces: garoafele suportă bine uscăciunea. Din aprilie până în iunie, adăugaţi în fiecare săptămână un fertilizant lichid în apa de udat. În timpul primului anotimp de viaţă, unele specii produc flori dar nu-şi dezvoltă suficient lăstarii laterali aşa că trebuie să fie rărite pentru a se putea dezvolta normal înainte de apariţia florilor: trebuie, deci, "oprite" prin îndepărtarea lăstarilor de la punctul de inserţie. Există, de asemenea, garoafe pentru borduri cărora, în iunie, trebuie să li se reteze de la bază lujerii florali pentru a favoriza astfel creşterea acelora care au în vârf o adevărată coroană de boboci fiind, în mod normal, cele mai frumoase flori. Nu uitaţi că, pe măsură ce se ofilesc, inflorescenţele trebuie îndepărtate împreună cu lujerul pe care au crescut; aceasta se face pentru a prelungi înflorirea, pentru a asigura înflorirea târzie sau pe cea din anul următor. După ofilirea florilor, garoafele nu mai au nevoie de o îngrijire deosebită. Toamna, lujerii trebuie tăiaţi de la bază, pentru ca în primăvară să poată creşte mai viguroşi şi să producă mai multe flori.

Reproducere


Garofiţele de munte, apte pentru cultivarea în grădinile cu multă piatră, se înmulţesc cu uşurinţă prin însămânţare, care trebuie efectuată în februarie într-un compost specific. Aşezaţi răsadniţa într-un loc umbros, suficient de umed şi la o temperatură constantă de 13°C. La începutul primăverii, mutaţi plăntuţele într-un compost semifertilizat, în vase separate de 11 cm (pentru garoafele normale sau de bordură) şi de 6-8 cm pentru celelalte varietăţi. Trataţi-le ca pe plante adulte şi, când este cazul, răsădiţi-le în locul definitiv destinat. Hibrizii şi varietăţile se înmulţesc uşor prin butaşi de 8-10 cm, care trebuie obţinuţi primăvara sau la sfârşitul verii din cei mai viguroşi lăstari laterali. Îndepărtaţi perechea de frunze cea mai de jos şi muiaţi zona tăieturii într-un lichid cu hormoni rizogeni. Plantaţi-i în recipientele mici pentru înmulţire într-un compost de turbă, humus şi nisip în părţi egale, asigurându-le umiditatea necesară, penumbră şi o temperatură în jur de 10-13°C. Când au făcut rădăcini, mutaţi plantele separat în ghivece, ca şi cum ar fi fost înmulţite prin însămânţare.

Pericole şi precauţii


Pe durata perioadei de dezvoltare, garoafele au nevoie de o poziţie cu mult soare, udare regulată şi abundentă ca şi un bun drenaj în compost. Pentru a elimina tripsidele care provoacă apariţia pe petale a unor punctuleţe albe, folosiţi un insecticid pe bază de malathion.' Un alt duşman este păduchele verde care trebuie combătut cu insecticide pe bază de piretru.

Specii şi varietăţi


Garoafele se pot procura în specii, varietăţi şi hibrizi care pot satisface toate gusturile; le vom prezenta în continuare pe scurt pe cele care prezintă un interes mai mare. Deosebit de apreciată pentru jardiniere şi vase suspendate este specia Dianthus barbatus cu numeroasele sale varietăţi, cum ar fi "Sweet William", înaltă de până la 30 de cm, cu frunze subţiri verde-gri şi flori duble sau simple, colorate diferit, grupate în umbele compacte. Foarte cunoscut este, de asemenea, hibridul "Sweet Wivesfield", cu inflorescenţe mai mari şi mai puţin compacte. Dianthus caryophyilus, originar din zona mediteraneană, are lujeri înalţi de 60 cm cu flori de un roşu mat. Din această specie au fost selecţionate sute de varietăţi, adică acelea care sunt definite ca garoafe comune. Garoafa chinezească (Dianthus chinensis) este o plantă cu aspect de tufă şi cu tulpini ramificate, înalte de până la 30 cm. Foarte apreciată este varietatea sa horticolă "Heddewigii" cu flori mai compacte roz, roşii sau albe, de 4-5 cm în diametru, care înfloresc din iulie până în noiembrie.
Dianthus deltoides, de origine eurasiatică, seamănă cu o perniţă şi este potrivită pentru a fi cultivată în grădinile de munte cu stânci; florile pot fi albe, roz sau roşii. Garoafele anuale ating 45 cm în înălţime, au frunzele gri-verzi şi flori duble de diferite culori, apărând din iulie până la începutul toamnei. Garoafele de bordură cresc până la înălţimea de un metru şi au frunze gri-verzi şi flori duble de 5-8 cm în diametru, colorate diferit în funcţie de varietate, fiind împărţite în două grupuri: de o singură culoare ("Selfs") şi de două culori ("Francies"). Garoafele aşa-numite "cu înflorire permanentă" sunt cele care se găsesc de obicei în florării: cultivate în seră, înfloresc pe toată durata anului. Vândute în foarte numeroase varietăţi sunt garoafele tradiţionale, înalte de până la 30 cm şi cu o singură perioadă de înflorire, din abundenţă, în iunie. Garoafele moderne sunt mult mai robuste decât celelalte şi produc multe flori din iunie până în iulie, dar au tendinţa de a slăbi în vigoare după un an. Garoafele de grădină, care provin din Dianthus plumarius, sunt deosebit de potrivite pentru jardiniere şi ghivece. Nu depăşesc 40 cm în înălţime şi au flori foarte parfumate, simple sau duble. Printre garoafele spontane din Italia, amintim Dianthus alpinus, specie perenă cu viaţă scurtă, ideală pentru grădini de munte cu multă piatră, unde poate fi folosită pentru că formează un fel de perniţe de frunze verde-închis şi are flori de vară cu petale de un roz intens, cu un fel de mustăţi şi franjuri; Dianthus carthusianorum, specie perenă cu înălţime de până la 70 de cm, o prezenţă obişnuită pe pajiştile însorite, cu flori având petale roz-roşii, cu "mustăţi" la bază, care apar din mai până în iulie; Dianthus sylvestris, specie alpină care preferă terenurile calca-roase, cu flori roz sau roşii care apar din mai până în iulie.

Unelte recomandate pentru grădinărit


Set unelte de grădinărit

Set unelte de grădinărit cu lopată mare flori, lopată mică de flori, foarfece de grădină şi greblă de mână.

Vezi detalii »
Set unelte de grădină

Set instrumente şi unelte de grădină cu două lopeţi de flori, foarfece, greblă de mână, recipient pulverizare

Vezi detalii »



« Deutzia
Deutzia
Digitalis »
Digitalis



Dianthus
4.4 din 5 bazat pe 7 voturi

Părerea ta contează



    Nume
    Adresă email (confidenţial)
    Mesaj
    Introduceţi caracterele Reincarca imagine


Vizualizează acest articol în format PDF (833.46KB)
Necesită Adobe® Reader®