în cadrul
genului Digitalis, un loc de frunte îl au cam treizeci de
specii şi numeroase varietăţi cu
flori roşii, galbene şi albe, având, câteodată, în interiorul corolelor, puncte de o culoare mai închisă pe un fond alb. Aceste plante
erbacee cresc
spontan în umbra pădurilor şi se pot înmulţi peste măsură datorită răspândirii pe larg a seminţelor şi uşurinţei cu care ele încolţesc. Sunt plante sălbatice,
bianuale sau
perene, cu viaţă relativ scurtă, cu
frunze simple şi alterne sau formând o rozetă la baza tulpinii din centrul căreia apare,
primăvara, un lujer floral care atinge chiar înălţimea de un metru.
Speciile de
Digitalis atrag atenţia în timpul verii datorită înfloririi spectaculoase, iar în restul anului au un aspect oarecare.
Cultivare
Plantele bianuale se înlocuiesc din doi în doi ani, iar cele perene tind să dispară după 5 sau 6 ani. Ele nu se acomodează pe terenuri calcaroase aşa că trebuie cultivate în
composturi acide, care se pot obţine prin adăugarea unei cantităţi mari de turbă sau de ace de pin.
Vara, în perioada de înflorire, udaţi-le de fiecare dată când este nevoie şi, la fiecare 15 zile, adăugaţi îngrăşăminte organice. După ce se ofilesc
frunzele, retezaţi lujerul floral şi îndepărtaţi
frunzele uscate.
Iarna udaţi numai când este nevoie şi întrerupeţi administrarea de îngrăşăminte.
Reproducere
Speciile
Digitalis se înmulţesc uşor prin
seminţe, preferabil
primăvara. Râsădirea trebuie efectuată în mai sau în iunie, când plăntuţele sunt suficient de mari pentru a fi mutate. Sădiţi-le în pământul din grădină, în ghivece sau în jardiniere, la 15-25 cm distanţă una de alta, până în
toamna sau în primăvara următoare, când vor putea fi plantate la locul lor definitiv. Pământul trebuie ţinut umed în permanenţă.
Pericole şi precauţii
Frunzele pot fi atinse de Oidium (
mucegaiul alb) care poate fi combătut cu produsele speciale pe bază de sulf.
Specii şi varietăţi
Originară din Europa şi din Asia occidentală,
specia Digitalis ambigua este o plantă
vivace care poate atinge o înălţime de 50-90 cm. Are frunze ovale,
lanceolate şi catifelate pe faţa inferioară şi flori lungi de 5 cm, galbene şi împestriţate sau pătate cu maro în interior. Racemul floral complet măsoară circa 60 de cm.
Digitalis ferruginea, bianuală sau perenă, poate atinge 1,5 m în înălţime; are frunze lanceolate şi o tulpină lungă de 60 de cm care poartă flori roz-maronii.
Digitalis lanata,
specie bianuală sau perenă, în formă de tufă, are flori de culoare crem, adunate în raceme compacte care se deschid în timpul verii. Originar din Peninsula Iberică, degeţelul galben (
Digitalis lutea) atinge înălţimea de un metru. Are frunze lungi şi înguste şi flori galbene, lungi de 2 cm. Specia cea mai cunoscută este
Digitalis purpurea, de origine europeană, care poate creşte până a 1,2 m. Are frunze oblonge sau oval-lanceolate, care formează o rozetă la baza plantei, de unde se ridică un lujer floral, purtând o inflorescenţă în formă de
racem.
Florile, atârnate, au, uneori, nuanţe roz, purpurii sau albe, cu pete maronii în interior. Amintim
varietatea "
Excelsior" (până la 2 m înălţime, cu flori roz, galbene sau albe care lasă să se întrevadă petele maro din interior) şi "
Foxy" (cu flori variind de la cărămiziu la roz, la galben şi la alb).
