Sitemap Site Map

Dimorphotheca

Dimorfoteca




Dimorphotheca - Dimorfoteca

Originar din Africa de sud, genul Dimorphotheca cuprinde şapte specii de plante erbacee, anuale sau perene, apte pentru a fi cultivate mai ales în zone cu climă blândă, chiar dacă, plantate într-un loc însorit şi cu un sol bun, fac dovada caracterului lor sălbatic. Foarte ramificate şi cu o creştere preponderent pe orizontală (nu depăşesc 30-40 cm înălţime), sunt folosite mai ales pentru a acoperi terenuri din zone accidentate sau cu stânci şi, datorită florilor abundente, pot contribui la un aranjament floral frumos şi în straturile de pe lângă ziduri, în colţurile izolate, în ghivece mari de ceramică şi în jardiniere. Au frunze înguste, întregi sau dinţate, câteodată crestate profund.

Cultivare


Speciile din genul Dimorphotheca preferă solurile fertile şi bine drenate care se află în bătaia directă a razelor de soare. Plantaţi-le primăvara târziu şi, pe măsură ce se ofilesc, îndepărtaţi capitulele pentru a favoriza o a doua înflorire. Vara, udările trebuie să fie dese, dar trebuie evitată băltirea apei. Pentru că nu suportă condiţiile unei clime reci, aceste plante (inclusiv cele cu viaţă mai lungă) trebuie cultivate, în general, ca plante anuale, dar dacă doriţi să le păstraţi şi pentru anotimpurile ulterioare, tundeţi plantele toamna astfel încât să eliminaţi părţile de deasupra pământului şi să le asiguraţi o mai mare protecţie pe timpul iernii.

Reproducere


Plantele acestea se înmulţesc la începutul lui martie prin însămânţarea într-un loc protejat de frig, în funcţie de climă, şi răsădirea în mai. Uneori, dimorfoteca este foarte sensibilă la transplantări şi, de aceea, se recomandă însămânţarea în aprilie direct în locul definitiv din grădină, păstrând o distanţă între seminţe de 25-30 cm. Dimorphotheca aurantiaca se poate înmulţi şi prin butaşi semilemnoşi. Operaţiunea trebuie efectuată în august folosind un amestec de nisip cu turbă. Plăntuţele vor fi mutate ulterior în vase mici şi puse la adăpost în timpul iernii, iar în mai vor fi plantate în locul lor definitiv.

Pericole şi precauţii


În anotimpurile umede şi ploioase, dimorfoteca poate fi atinsă de mucegaiul alb, care se combate cu produsele specifice.

Specii şi varietăţi


Dimorphotheca aurantiaca este o specie perenă care, în regiunile nordice, se comportă ca anuală. Are tulpini subţiri târâtoare şi, apoi, erecte şi frunze lanceolate şi dinţate. Florile sunt portocaliu-aprins, cu un cerc negru în jurul centrului. Înalte chiar şi de 60 cm, Dimorphoteca barberiae este o specie perenă cu frunzele păroase şi aromatice şi flori cu petale ligulate roz şi purpurii în partea inferioară. Dimorphotheca eklonis (sin. Osteospermum ecklonis) originară din sudul Africii, este uşor sensibilă la ger; de la sfârşitul primăverii până toamna, produce capitule asemănătoare margaretelor, cu ligule albe stropite cu albastru la exterior şi cu mijlocul de o culoare albastru-închis. Specie anuală, Dimorphotheca pluvialis are lujeri subţiri şi frunze lanceolate şi dinţate. Are capitule florale mari alb-crem în partea superioară şi purpurii în cea inferioară, cu centrul maro. Printre cele mai frumoase varietăţi se află "Rigens Stella Polare" cu ligule albe pătate cu albastru către centru. Foarte cunoscuţi şi răspândiţi sunt hibrizii Dimorphotheca x hybrida, cu flori a căror culoare variază de la alb la portocaliu de diferite intensităţi. Foarte apreciate sunt varietăţile "Goliath" cu flori portocalii şi centrul negru, "Salmon Beauty" cu flori portocaliu-roşiatic şi "Glistering White" cu flori mici, albe.



Dimorphotheca
4.8 din 5 bazat pe 6 voturi

Părerea ta contează



    Nume
    Adresă email (confidenţial)
    Mesaj
    Introduceţi caracterele Reincarca imagine


Vizualizează acest articol în format PDF (873.82KB)
Necesită Adobe® Reader®