Sitemap Site Map

Erica




Erica

Din genul Erica fac parte mai mult de 700 de specii de plante originare din Europa şi din sudul Africii. Erica este cultivată pentru a crea minunate pete de culoare şi sunt plantate, deseori, pentru decorarea grădinilor şi a pervazurilor de fereastră. Există numeroase varietăţi care cuprind toate nuanţele de culoare, de la alb la roşu-închis. Au formă de tufişuri şi tulpini acoperite cu minuscule frunze aciculare. La sfârşitul toamnei se desfac flori globu-loase sau în formă de clopoţei.

Cultivare


Dacă rădăcinile au umplut vasul, planta trebuie transplantată primăvara, folosind un compost pe bază de turbă acidă şi pământ de flori cu frunze la care se adaugă şi nisip fin pentru a uşura drenajul. Pe timpul verii, aşezaţi planta la umbră. Udaţi-o din abundenţă şi, în plină perioadă de creştere, adăugaţi în apa de udat câteva picături de fertilizant lichid la fiecare 2-3 săptămâni. Dacă veţi asigura plantei o temperatură cuprinsă între 7 şi 15°C, veţi prelungi perioada de înflorire de la sfârşitul toamnei până în primăvară; la temperaturi mai mari, florile s-ar ofili prea repede. Erica are nevoie de multă umiditate, aşa că vasul trebuie pus într-o farfurie cu pietriş ud în permanenţă.
Toamna şi iarna se va uda cu regularitate de 2-3 ori pe săptămână, dar, pentru că nu-i priesc terenurile calcaroase, nu-i va face bine nici apa dură. Ideal ar fi să fie udată cu apă de ploaie.

Reproducere


Erica se poate înmulţi prin butaşi. Butaşii, care trebuie să fie lungi de circa 5 cm, pot fi obţinuţi din ramurile laterale, la începutul primăverii sau la sfârşitul verii. Se plantează în turbă umedă amestecată cu nisip grosier. Este bine să se utilizeze o răsadniţă specială, dar, în lipsa acesteia, se poate introduce vasul cu butaşi într-un sac de plastic transparent, care trebuie ţinut închis pentru a menţine umiditatea din interior, dar care va fi deschis câteva minute pe zi, pentru a se evita formarea condensului. Când butaşii au atins o înălţime de circa 7 cm, se plantează într-un compost pe bază de turbă amestecată cu puţin nisip grosier şi se cultivă la fel ca plantele adulte.

Pericole şi precauţii


Dacă frunzele sunt prea fragile sau cad, înseamnă că planta n-a fost udată de prea mult timp şi are nevoie de umiditate. Dacă, din contră, apa este în exces, rădăcinile putrezesc şi se fac maro şi moi; atunci, planta trebuie lăsată să se usuce puţin şi apoi se va transplanta. Pânze minuscule de păianjen şi nuanţe roşii pe frunze indică prezenţa păianjenului roşu care este favorizată de aerul uscat; atacul poate fi prevenit dacă se pulverizează regulat apă peste plantă.

Specii şi varietăţi


Specia cea mai comună, Erica gracilis, este un arbust foarte ramificat pe ale cărui ramuri se formează inflorescenţe de sute de floricele de culoare roz-purpuriu. Frunzele sunt aciculare şi verde-deschis; înfloreşte iarna. Foarte apreciată este varietatea "Alba" ale cărei flori albe apar în perioada Crăciunului. Erica hyiemalis este un arbust cu ramuri erecte care produce raceme de flori tubulare lungi de circa 2 cm, albe şi roz. Micile flori ca nişte pâlnii, roz cu stamine negre, sunt caracteristice pentru Erica melanthera, un arbust compact, cu ramuri moi şi catifelate şi cu frunze mici şi înguste. Erica pageana este o plantă elegantă care poate atinge înălţimea de 1,2 m; are flori campanulate (în formă de clopoţel) galbene care apar la începutul anului.
Erica carnea este un arbust cu ramuri joase şi răsfirate, care creşte bine pe terenuri slab calcaroase; înfloreşte la sfârşitul iernii şi începutul primăverii cu flori de culoare roz-purpuriu. Menţionăm şi Erica vagans "Lyonesse" varietate viguroasă, înaltă de 40-80 cm, cu frunzuliţe de un verde-strălucitor şi flori albe imaculate care apar de la jumătatea verii până la jumătatea toamnei.



Erica
5.0 din 5 bazat pe 2 voturi

Părerea ta contează



    Nume
    Adresă email (confidenţial)
    Mesaj
    Introduceţi caracterele Reincarca imagine


Vizualizează acest articol în format PDF (1004.67KB)
Necesită Adobe® Reader®