Sitemap Site Map

Geranium

Muşcata




Geranium - Muşcata

Originar din zonele muntoase ale Europei şi ale Asiei, genul Geranium cuprinde peste 400 de specii de plante erbacee anuale, bianuale sau perene. Datorită rusticităţii şi conformaţiei reduse (rareori depăşesc 50 de cm în înălţime) se adaptează perfect la cultivarea în borduri şi în grădini pietroase de munte. Preferă locurile însorite, dar pot creşte şi în locuri uşor umbrite; important este ca terenul să fie bine drenat pentru că, dacă apa bălteşte, există riscul ca rădăcinile să putrezească, iar planta să moară. Sunt rezistente la îngheţ şi suportă bine temperaturile scăzute şi zăpada. Au frunze verde-mat sau gri şi flori formate din 5 petale, 5 sepale şi 10 stamine, de la roz-pal la purpuriu; perioada de înflorire este de la sfârşitul primăverii până la sfârşitul verii.

Cultivare


Muşcatele se adaptează la orice tip de teren, preferându-le, totuşi, pe cele calcaroase, răcoroase şi permeabile, expuse la soare. Vara, pentru a prelungi perioada de înflorire, înlăturaţi florile ofilite astfel încât toate "forţele" plantei să fie concentrate pentru florile proaspete. În această perioadă, udarea trebuie să fie bogată, fiind atenţi, însă, ca apa să nu băltească. O dată pe lună administraţi un îngrăşământ, utilizând doar jumătate din doza prescrisă pe ambalaj. Datorită rezistenţei la îngheţ, muşcatele pot fi lăsate în locul lor în aer liber timp de mai mulţi ani. Începutul toamnei este momentul propice, pentru a reteza tulpinile de la nivelul coletului. După această operaţiune, răriţi udările şi nu mai administraţi îngrăşăminte.

Reproducere


Muşcatele se înmulţesc foarte uşor prin însămânţare sau divizare a tufelor. Însămânţarea este un procedeu potrivit pentru specii şi nu pentru varietăţi, acestea riscând să nu mai semene deloc cu plantele-mamă. Se efectuează primăvara, direct pe terenul destinat din grădină sau într-un loc protejat, în funcţie de climă. În acest caz, când vor putea fi manipulate, plăntuţele trebuie mutate separat şi doar când vor creşte suficient vor fi plantate la locul lor definitiv. Pentru varietăţi, este recomandabil să se recurgă la butăşirea prin îngropare, care asigură obţinerea unor indivizi identici cu planta-mamă. Divizarea tufelor poate fi efectuată toamna sau primăvara, acest ultim anotimp fiind indicat mai ales în regiunile reci, pentru ca gerul să nu afecteze rădăcinile tinere.

Pericole şi precauţii


Cel mai mare duşman al muşcatelor este limaxul care atacă rapid şi plantele vecine. Se evită apropierea lui prin momeli otrăvite.

Specii şi varietăţi


Cu aspect de tufă şi cu o înălţime de maximum 20 de cm, Geranium argenteum se pretează în special pentru grădinile stâncoase de la munte. Are frunze argintii şi adânc lobate, prinse de tulpină printr-un peţiol lung, şi flori roz cu vinişoare mai închise la culoare. Potrivită pentru locurile însorite din grădinile stâncoase, Geranium cinereum este o specie înaltă de 8-15 cm, cu frunze albastru-verzui şi flori în formă de disc de 2,5 cm în diametru, de o culoare care variază de la roz la purpuriu-intens, deseori cu vinişoare mai închise. Subspecia sa, subcaulescens, originară din nord-estul Turciei şi din Balcani, cu o înălţime între 15 şi 20 de cm, are frunze verde-închis şi flori de culoare roşu-aprins cu centrul negru, care se desfac la sfârşitul primăverii-începutul verii. Geranium himalayense "Plenum" este o plantă târâtoare, rizomatoasă, având în vârf flori mari de 2,5 cm în diametru, de culoare roz-purpuriu cu striaţii într-o nuanţă mai închisă. Înaltă de până la 60 de cm, Geranium ibericum are frunze rotunjite, lobate şi cu un puf fin, şi flori violet-albăstrui de 2,5 cm în diametru. Cunoscute sunt şi varietăţile sale "Alba", "Flore Pleno" şi "Johnson's Blue" cu flori albastru-strălucitor.
Geranium macrorrhizum atinge înălţimea de 60-80 cm şi are frunze cu cinci lobi, netede şi aromate. Florile, roşu-strălucitor, apar de la jumătatea primăverii până la jumătatea verii. Dintre varietăţile sale amintim "Album" (40 cm înălţime şi flori albe) şi "Ingwersen" (flori mari roz-roşcat). O varietate viguroasă, înaltă chiar de 80 de cm, este Geranium phaeum "Lily Lovell" cu flori violete de 3-4 cm în diametru care apar de la sfârşitul primăverii până la începutul verii. Geranium pratense creşte între 50 şi 90 cm; are frunze rotunjite şi dinţate şi flori albastre de 2,5-3 cm diametru. Foarte apreciate sunt varietăţile sale "Album" (înălţime de 60 cm şi flori albe), "Album Plenum" (flori duble de aceeaşi culoare), "Flore Pleno" (flori duble, albastre) şi "Mrs. Kendall Clarke" (flori bleu). Geranium sylvaticum este o plantă erbacee perenă cu aspect de tufă, înaltă de maximum 75 de cm, care la sfârşitul primăverii-începutul verii are în vârf numeroase flori în formă de cupă, albe, roz-lila sau bleu-purpuriu, albe în mijloc. Originară din Himalaya, Geranium wallichianum, cu flori violet-albastru, este o plantă care creşte mai mult pe orizontală şi nu depăşeşte înălţimea de 30 de cm.



Geranium
4.1 din 5 bazat pe 10 voturi

Părerea ta contează



    Nume
    Adresă email (confidenţial)
    Mesaj
    Introduceţi caracterele Reincarca imagine


Vizualizează acest articol în format PDF (810.5KB)
Necesită Adobe® Reader®