Efectul decorativ al acestor plante splendide provenite din Asia, din Africa şi din multe regiuni europene este cunoscut din secolul al XV-lea, epocă în care bogatele lor
inflorescenţe şi-au făcut apariţia pe terase şi în grădini.
Genul cuprinde circa 200 de
specii, fără a pune la socoteală un mare număr de varietăţi şi de
hibrizi. Sunt plante cu
bulb, având
frunze lanceolate şi
tulpini înalte care poartă
flori colorate de la alb la purpuriu. În comparaţie cu
speciile, hibrizii ating o înălţime considerabilă (60-120 cm) şi sunt foarte potrivite ca flori tăiate.
Cultivare
Plantaţi gladiolele în perioada de la jumătatea lui martie până la jumătatea lui aprilie în pământul din grădină sau în orice tip de recipient; important este să fie acoperite de un strat de 10 cm, dacă se foloseşte un
compost pe bază de pământ obişnuit şi de cel puţin 15 cm, dacă folosiţi un
compost pe bază de turbă la care adăugaţi puţin
nisip grosier. În primul caz, între
bulbi va fi o distanţă de 10-15 cm, în al doilea, plantaţi-i mai adânc, pentru a putea susţine
tulpina cu greutatea florilor. Aşezaţi vasul la soare şi presaţi bine
compostul în jurul bulbilor. Pământul trebuie să fie drenat, iar udările regulate, fără a fi prea abundente. La fiecare 2-3 săptămâni, în perioada de înflorire, adăugaţi în apa de udat un îngrăşământ lichid. Când, la sfârşitul lui septembrie sau la începutul lui octombrie,
florile vor fi ofilite, retezaţi
frunzele la 5-6 cm deasupra pământului şi reduceţi frecvenţa udărilor.
Toamna despărţiţi bulbilii de bulb şi depozitaţi-i într-un loc potrivit. Puteţi să-i lăsaţi şi în interiorul vasului, dar la adăpost de frig şi încetaţi udarea.
Reproducere
Bulbilii se plantează în martie la o adâncime de 8 cm într-un compost nisipos format din
humus şi nisip fin în părţi egale, folosind vase de 13-15 cm. Trebuie să aşteptaţi cel puţin trei ani pentru ca noua plantă să înflorească în mod satisfăcător, tnsămânţarea trebuie efectuată în februarie sau în martie, într-o răsadniţă cu un compost adecvat bine drenat, amestecat cu o mână de nisip fin. Acoperiţi
seminţele cu un strat de un cm de pământ şj aşezaţi recipientul într-un loc adăpostit. Plăntuţele vor apărea după 4-5 săptămâni. În iunie puneţi răsadniţa într-un loc cald, de exemplu lângă un zid, şi
toamna, când
frunzele s-au uscat, scoateţi micii bulbi din pământ şi puneţi-i într-un loc adecvat pentru
iernat.
Primăvara, vor putea fi replantaţi; şi în acest caz, vor fi necesari trei ani pentru a obţine o înflorire normală.
Pericole şi precauţii
Deseori, îngălbenirea şi uscarea frunzelor sunt cauzate de un drenaj incorect. Gladiolele pot fi atacate de păduchele verde, de păianjenul roşu şi de tripside, toate acestea putând fi combătute cu substanţe specifice.
Specii
Splendidă este
Gladiolus byzantinus,
specie originară din Asia Mică, cu flori mari de până la 6 cm de culoare roşu-aprins, purpurie şi ca a nalbei, reunite în
spice lungi de 30-38 cm. Provenind din Africa răsăriteană,
Gladiolus callianthus atinge înălţimea de 60 de cm.
Florile ei în formă de stea sunt albe, cu tepale pătate cu roşu, lungi de 5 cm şi dispuse în spice. De origine sud-africană,
Gladiolus carneus are flori de 6-8 cm în diametru, alb-crem, roz, de culoarea nalbei şi, câteodată, şi de alte culori toate amestecate între ele. Considerată deseori o subspecie de
Gladiolus byzantinus,
Gladiolus communis atinge înălţimea de 75 de cm şi are flori atârnate, de 4 cm, reunite într-un
spic nu mai lung de 30 de cm. Tepalele au culori între roşu şi roşu-aprins. Înaltă de până la 90 cm,
Gladiolus undulatus are flori mai puţin spectaculoase în comparaţie cu alte specii, de culoare alb-verzui sau alb-gălbui, câteodată crem, cu dungi roşietice pe tepale.
