Globularia este un
gen de origine asiatică şi europeană care cuprinde 28 de
specii, cu o înălţime de la 15 la 60 de cm, cu aspect de tufă, compactă şi târâtoare. Numele ştiinţific se referă la forma inflorescenţei, compusă din
flori mici reunite în
capitule sferice.
Cultivare
În aprilie, plantaţi-o într-un vas de dimensiuni reduse, folosind un
compost din o parte de turbă şi una de nisip fin. Urmăriţi dezvoltarea rădăcinilor, schimbând vasul până la unul de 40 de cm şi, în anii următori, adăugaţi un strat superficial de
compost proaspăt. Plasaţi vasul într-un loc însorit şi ferit de vânturile reci. În perioada de vegetaţie, udările trebuie să fie regulate, dar cu cantităţi mici de apă (
Globularia creşte pe terenuri aproape uscate), adăugând la fiecare 3-4 săptămâni puţin
fertilizant lichid în apa de udat, mai ales din iunie până în august. La sfârşitul perioadei de înflorire faceţi o
tăiere a ramurilor pentru a da plantei un aspect ordonat (ramurile vor putea fi utilizate ca
butaşi).
Toamna şi
iarna, planta poate rămâne în aer liber, trebuie protejată, însă, în caz de
umiditate excesivă.
Compostul trebuie menţinut doar puţin umed.
Reproducere
Globularia poate fi înmulţită
primăvara prin
divizarea tufelor. La începutul toamnei pot fi folosite ramurile obţinute prin
tăierea de ajustare sau pot fi tăiate altele care nu au făcut flori, pentru a obţine butaşi lungi de 6-8 cm. Îndepărtaţi
frunzele de la baza butaşilor şi plantaţi-i într-un pământ amestecat cu turbă şi cu nisip fin, folosind o răsadniţă sau un recipient acoperit cu o folie de plastic, menţinând o temperatură constantă de 16°C. După 3-4 săptămâni, când au făcut
rădăcini, puteţi muta
butaşii în vase mici de 8 cm, aşezate într-un loc adăpostit. În primăvară, vor putea fi
transplantaţi şi, în unele cazuri, separaţi.
Pericole şi precauţii
Făcând parte dintr-un gen care preferă un climat excesiv,
globularia trebuie ferită de frigul prea puternic şi de
umiditatea prea mare pentru a evita putrezirea rădăcinilor. Poate fi atacată de limacşi şi de
melci cu cochilie care trebuie combătuţi cu momeli otrăvite sau culeşi manual şi distruşi.
Specii
Globularia alpynum este o tufă mereu verde care nu depăşeşte înălţimea de 60 de cm. Are
frunze aspre, scorţoase şi ascuţite şi flori albastru-deschis. Având origine alpină,
Globularia incanescens este o plantă cu frunze căzătoare, cu
rizom, târâtoare, şi, de obicei, înălţimea sa nu trece de 10 cm. Are capitule mici, albastre. O
specie foarte compactă este
Globularia repens care formează un fel de perniţă de frunze mereu verzi care,
vara, se acoperă de flori de culoarea lavandei. Cu un aspect de tufiş cu frunze dese,
Globularia trichosantha are
frunzele inferioare ovale, iar cele superioare, înguste, sunt înşirate de-a lungul lujerilor purtători de flori.
Florile sunt de culoare albastru-palid şi formează o inflorescenţă ca un
capitul clasic. Toate
speciile din
genul Globularia sunt plante sălbatice deosebit de bine adaptate pentru a fi cultivate în grădini stâncoase şi la borduri.
