Deosebit de apreciată pentru abundenţa de
flori care persistă pe toată durata verii,
specia Impatiens este reprezentată prin plante uşor de cultivat, cu creştere rapidă şi rezistente la boli. Numele derivă de la "impatient" (nerăbdător-engl.), adică... nerăbdarea cu care se deschid
fructele coapte, lăsând să cadă
seminţele la cea mai mică atingere.
Cultivare
Plantele din
genul Impatiens înfloresc mai bine dacă
rădăcinile se află într-un vas mai mic, umplut cu un
compost din
humus (pământ de flori) sau din turbă, care trebuie menţinut în permanenţă umed, dar fără ca apa să băltească.
Primăvara şi
vara, ele preferă locurile aerisite,
lumina directă a soarelui (dar nu din orele cele mai calde) şi o temperatură de 18°C, chiar şi mai mult. Este permis să se pulverizeze apă peste ele doar când este prea cald, pentru că
umiditatea excesivă a frunzelor ar favoriza apariţia unor
boli provocate de ciuperci. Din mai şi până în septembrie adăugaţi în fiecare săptămână un îngrăşământ lichid în apa de udat.
Toamna şi
iarna speciile Impatiens ar trebui puse la adăpost, măcar într-o seră sau, în orice caz, într-un loc în care temperatura să nu scadă sub 13°C în acest fel se păstrează timp îndelungat frumuseţea plantelor, prelungindu-se şi perioada lor de înflorire, lama, udarea şi administrarea de îngrăşăminte trebuie reduse. În regiunile cu climă aspră, aceste plante sunt cultivate, în general, ca
anuale.
Reproducere
Reproducerea se face cu uşurinţă prin
butaşi care se obţin, din aprilie până în octombrie, din ramurile laterale. După ce au fost puşi să facă
rădăcini într-un pahar cu apă, plantaţi-i în vase separate, cu un
compost umed şi la adăpost de
lumina prea puternică, timp de 1-2 săptămâni. Când
rădăcinile au apărut şi se observă primele semne de creştere, plăntuţele pot fi tratate ca plante mature. O
ramificare mai bogată se obţine prin scurtarea vârfurilor în timpul creşterii. Pentru a obţine multe plante, se recomandă
reproducerea prin sămânţă, efectuată
primăvara, semănând într-un lighean. Seminţele, acoperite cu un strat subţire de compost pentru însămânţat, trebuie ţinute într-un loc cald şi întunecos până la apariţia mugurilor. În acest moment prelungiţi expunerea la lumină şi, mai târziu, mutaţi plantele în alte vase.
Pericole şi precauţii
Speciile
Impatiens sunt destul de rezistente la boli. Totuşi,
umiditatea prea mare, lumina insuficientă sau frigul prea mare pot duce la apariţia unor
boli provocate de ciuperci. În plus, temperaturile joase din iarnă sau expunerea la curenţii de aer rece pot face ca
frunzele să se îngălbenească şi să cadă. Diferiţi paraziţi pot infesta aceste plante: păianjenul roşu, care apare mai ales când aerul este prea uscat, provocând răsucirea frunzelor şi ofilirea lor; muştele albe, care se ridică în zbor şi mişcă planta;
păduchii verzi, care atacă mugurii tineri şi fragezi. Prin
insecticide şi
fungicide cu acţiune sistemică este posibil ca toţi dăunătorii să fie combătuţi.
Specii şi varietăţi
Din Noua Guinee provine
Impatiens hawkeri, plantă cu lujeri purpurii,
frunze verzi cu nervuri roşii şi flori de diferite culori, cu zona centrală albă.
Impatiens hookeriana este o
specie din Sri Lanka, cu
tulpini cărnoase, frunze verzi şi flori mari, colorate de la alb, la roz, la roşu.
Impatiens repens, plantă târâtoare cu creştere lentă, are flori galben-auriu. Hibrizii din specia
Impatiens walleriana, originară din estul Africii tropicale, au un colorit variat: "
Arabesque" are flori albe pătate cu roz şi frunze verde-bronz cu nervuri brune şi galbene; "
Supernova" cu flori roz în nuanţe roşiatice; "
Rose star" cu flori roşii dungate cu alb. O specie foarte cunoscută este
Impatiens balsamina, denumită popular şi "
bărbaţi frumoşi", cultivată în grădinile de flori şi în cele de zarzavat, pentru
florile sale (roz, roşii, mov şi albe) comestibile, care dau un aspect frumos salatelor de vară.
{image_35_big}
