Plante foarte răspândite în bazinul mediteranean,
speciile din
genul Lavandula sunt
arbuşti veşnic verzi foarte cunoscuţi pentru calităţile lor aromatice, dar şi pentru valoarea ornamentală. În Italia, cresc
spontan pe coasta Mării Tireniene şi pe insule. Preferă terenurile pietroase, aride şi expuse la soare. Prin
tufele lor gri-argintii,
florile violacee şi parfumul
persistent al florilor, sunt o prezenţă obişnuită în grădini.
Cultivare
Lavanda are nevoie de o poziţie însorită, dar
la adăpost de vânt. În timpul perioadei vegetative şi a înfloririi, udările trebuie să fie regulate, dar fără ca pământul să fie prea ud. Dacă doriţi să cultivaţi
lavanda în vas, adăugaţi în apă puţin
fertilizant în perioada anterioară înfloririi. Pentru a da plantei aspectul de tufă, la sfârşitul lui martie şi începutul lui aprilie tăiaţi ramurile lungi şi crescute în dezordine. Mutarea plantei trebuie efectuată la începutul toamnei într-un
compost uşor fertilizat şi alcalinizat, adăugând în el câteva sfărâmături de calcar. În fiecare an, folosiţi pentru mutare vase cu diametrul din ce în ce mai mare, până la maximum 38-45 cm, asigurând rădăcinilor şi un bun drenaj prin aşezarea unui strat de pietriş sau de cioburi pe fundul vasului. În timpul iernii,
umiditatea trebuie să fie redusă.
Reproducere
Înmulţirea prin
butaşi, ideală în cazul varietăţilor, poate fi efectuată la sfârşitul lui august sau în septembrie. Prelevaţi butaşi lungi de 8-10 cm din lăstarii care n-au dat
flori şi, după ce se curăţă primele
frunze de jos, împrăştiaţi pe locul tăieturilor o pulbere de hormoni rizogeni. Aranjaţi, apoi,
butaşii (între 3 şi 5) în vase de 8 cm, folosind un
compost din nisip şi turbă, şi lăsaţi-i într-o răsadniţă cu capac de plastic transparent, menţinând-o la o temperatură de circa 16°C.
Primăvara mutaţi plantele în vase separate. Speciile
botanice se reproduc şi prin
seminţe,
primăvara, însămânţând într-un vas aşezat într-un loc protejat.
Pericole şi precauţii
Pentru ca
rădăcinile să nu putrezească, nu udaţi planta prea mult şi asiguraţi-vă că apa nu inundă
compostul.
Specii şi varietăţi
Tipic mediteraneană,
Lavanda angustifolia poartă
spice de flori parfumate în vârful tulpinilor sale. Are frunze cenuşii şi flori violacee. Destul de cunoscute sunt şi
varietăţile sale: "
Alba" cu flori albe; "
Loddon Pink" cu flori roz-palid; "
Hidcote" care atinge înălţimea de 60 de cm şi tot atâta în diametru, cu flori frumoase
violete; "
Munstead" cu flori albastru-purpuriu.
Lavandula latlfolia, originară din regiunile mediteraneene, înaltă de până la un metru, produce
vara flori parfumate de culoare albastră ca nalba, în spice subţiri ramificate, lungi de aproape 20 cm. Tot o
specie mediteraneană,
Lavandula stoechas nu depăşeşte înălţimea şi diametrul de 45-60 cm. Are flori ca nişte tuburi, violet-intens, de 2,5-5 cm în diametru, reunite în spice peste care se înalţă mari
bractee violete, formând un fel de coroană pe deasupra spicelor. Această specie, deosebit de decorativă, este, însă, sensibilă la îngheţuri aşa că trebuie pusă la adăpost în perioada iernii. Subspecia sa
pedunculata, care creşte spontan în Portugalia şi în Spania, are spice de culoare purpurie.
