Tipici pentru zonele cu climă temperată, crinii nu au, desigur, nevoie de o prezentare specială: splendidele lor
flori campanulate de cele mai variate culori (de la alb la galben, la portocaliu, la roz, la roşu) sunt inconfundabile pentru graţia tepalelor îndoite sau chiar răsucite. Din
bulbi răsar lujeri drepţi, simpli, câteodată
ramificaţi pe porţiunea superioară, împodobiţi cu
frunze subţiri, rar ovale. Se pot distinge două tipuri de
Lilium: cele care fac
rădăcini doar de la baza bulbului şi cele la care acestea apar atât de la baza bulbului, cât şi de la un
rizom aflat deasupra bulbului. Le prieşte
expunerea la soare, dar la adăpost de curenţii de aer, şi se acomodează bine şi la cultivarea într-un ghiveci pe balcon.
Cultivare
Plantele din
genul Lilium se plantează
primăvara sau
toamna (acest ultim anotimp este cel mai indicat, deoarece lasă plantelor timp mai mult pentru a face rădăcini, dar nu este recomandabil în regiunile prea reci).
Speciile cu rădăcini provenite exclusiv din
bulb trebuie plantate la 10-15 cm adâncime, cele cu aparat
radicular atât
bulbos cât şi rizomatos, la 25 cm. Plantaţi un singur bulb într-un vas de 15-20 cm în diametru, sau trei împreună în unul de 25 cm, folosind un
compost din
humus mărunţit, frunze putrezite şi nisip fin. Asiguraţi un drenaj corect, aşezând un strat de cioburi şi puţin nisip pe fundul fiecărui vas. Vasul trebuie pus la soare şi la adăpost de vânturi. Udaţi din abundenţă
compostul, menţinându-l bine umezit până la apariţia primilor muguri, apoi adăugaţi la fiecare două săptămâni jumătate din doza recomandată pentru îngrăşământul lichid, până la terminarea perioadei de înflorire. Răriţi udările când
florile încep să se îngălbenească, limitându-vă să menţineţi doar o uşoară
umiditate a compostului. Când
frunzele s-au uscat complet, tăiaţi tulpinile la 10 cm de la pământ. Dacă în timpul repausului hibernal lăsaţi bulbii în ghiveci, acoperiţi-l cu o folie de polietilenă, pentru a nu lăsa
compostul să se umezească prea mult.
Reproducere
Divizarea tufelor este metoda de înmulţire cea mai simplă. În octombrie şi în martie, despărţiţi cu grijă bulbii, asigurându-vă că fiecare dintre ei este sănătos şi dezvoltat satisfăcător, şi plantaţi-i după cum s-a descris mai sus pentru bulbii noi. La speciile cu rădăcini combinate, bul-boase şi rizomatoase, bulbii trebuie despărţiţi la începutul toamnei, plantaţi la 4-5 cm adâncime şi aşezaţi într-un loc răcoros, în vase de 15 cm. Vor înflori peste doi sau trei ani. O altă metodă este aceea de a despărţi, la începutul toamnei sau în martie, solzi de pe
bulbul adult şi a-i introduce cu jumătate din lungime într-un
compost de nisip şi de turbă, într-o răsadniţă la 10°C (dacă nu aveţi o răsadniţă, este mai bine să amânaţi această operaţiune pentru primăvară). După circa 6-8 săptămâni, plantaţi câţiva solzi în vase de 13 cm într-un loc răcoros şi adăpostit şi aşteptaţi să apară rădăcini la baza lor. Nu se vor putea obţine flori decât după trei ani.
Reproducerea prin
seminţe nu garantează obţinerea unor plăntuţe^ asemănătoare cu planta-mamă. În septembrie sau în octombrie răspândiţi uniform
seminţele în răsadniţe cu un compost din nisip fin şi turbă, acoperiţi-le cu un strat de nisip fin şi udaţi puţin. Aşezaţi vasul într-un loc răcoros în afara casei, şi, când plăntu-ţele sunt înalte de o palmă, mutaţi-le în vase mici de 5 cm în diametru, cu compost obişnuit, unde vor rămâne până când
rădăcinile vor umple tot spaţiul din vase. După aceea, mutaţi-le în vase mai mari. Şi în acest caz, vor trece trei ani până când vor apărea
florile.
Pericole şi precauţii
În timpul iernii, nu lăsaţi
compostul să se îmbibe cu apă, pentru că bulbii pot putrezi rapid.
Coleopterele din genul Crio-ceras, care rod
frunzele şi florile pot fi distruse prin
insecticide de contact.
Specii şi varietăţi
Lilium bulbiferum var. croceum este un
crin viguros, înalt de 40-150 cm, originar din sudul Europei. În prima jumătate a verii produce
umbele sau
ciorchini deşi de flori portocaliu-strălucitor.
Lilium candidum, cu rădăcini
bulboase, are frunze verde-deschis şi flori albe şi parfumate, campanulate, de 8 cm în diametru, cu stamine galben-auriu. Provenit din America de Nord, crinul de Canada (
Lilium canadense) are flori campanulate de 5-6 cm în diametru, galbene sau roşu-portocaliu, presărate cu puncte maro sau roşu-purpuriu. Are rădăcini bulboase. Acelaşi tip de rădăcină îl are
crinul martagon [Lilium martagon), care atinge 1,5 m înălţime şi 30 cm diametru; are flori atârnate roşu-purpuriu cu puncte negre, lungi de 4 cm. Interesante sunt
varietăţile sale: "
Albiflorum" cu flori albe şi puncte roz, "
Album" cu flori albe, şi
Lilium martagon var. cattaniae, cu flori mai mari, purpuriu-închis.
Crinul leopard (
Lilium pardalinum) are rădăcini bulboase din care se înalţă
tulpini înfrunzite de 1,5-2,1 m. Florile sunt galbene cu pete purpurii şi roşu-portocaliu la bază. Denumit
crinul din Pirinei sau
martagon galben,
Lilium pyrenaicum creşte până la înălţimea de 90 de cm şi are numai rădăcini bulboase. În mai, produce flori galben-verzui. Originar din Japonia,
Lilium speciosum are rădăcini bulboase şi rizomatoase şi în lunile august şi septembrie face flori parfumate, albe, cu nuanţe şi puncte stacojii. Provenit din Extremul Orient,
crinul tigrat (
Lilium tigrinum sau
Lilium lancifolium) are cele două tipuri de rădăcini şi atinge înălţimea de 2,4 m. În august şi în septembrie face flori roşu-portocaliu cu pete purpurii, de peste 10 cm diametru.
