Sitemap Site Map

Lilium

Crin




Lilium - Crin

Tipici pentru zonele cu climă temperată, crinii nu au, desigur, nevoie de o prezentare specială: splendidele lor flori campanulate de cele mai variate culori (de la alb la galben, la portocaliu, la roz, la roşu) sunt inconfundabile pentru graţia tepalelor îndoite sau chiar răsucite. Din bulbi răsar lujeri drepţi, simpli, câteodată ramificaţi pe porţiunea superioară, împodobiţi cu frunze subţiri, rar ovale. Se pot distinge două tipuri de Lilium: cele care fac rădăcini doar de la baza bulbului şi cele la care acestea apar atât de la baza bulbului, cât şi de la un rizom aflat deasupra bulbului. Le prieşte expunerea la soare, dar la adăpost de curenţii de aer, şi se acomodează bine şi la cultivarea într-un ghiveci pe balcon.

Cultivare


Plantele din genul Lilium se plantează primăvara sau toamna (acest ultim anotimp este cel mai indicat, deoarece lasă plantelor timp mai mult pentru a face rădăcini, dar nu este recomandabil în regiunile prea reci). Speciile cu rădăcini provenite exclusiv din bulb trebuie plantate la 10-15 cm adâncime, cele cu aparat radicular atât bulbos cât şi rizomatos, la 25 cm. Plantaţi un singur bulb într-un vas de 15-20 cm în diametru, sau trei împreună în unul de 25 cm, folosind un compost din humus mărunţit, frunze putrezite şi nisip fin. Asiguraţi un drenaj corect, aşezând un strat de cioburi şi puţin nisip pe fundul fiecărui vas. Vasul trebuie pus la soare şi la adăpost de vânturi. Udaţi din abundenţă compostul, menţinându-l bine umezit până la apariţia primilor muguri, apoi adăugaţi la fiecare două săptămâni jumătate din doza recomandată pentru îngrăşământul lichid, până la terminarea perioadei de înflorire. Răriţi udările când florile încep să se îngălbenească, limitându-vă să menţineţi doar o uşoară umiditate a compostului. Când frunzele s-au uscat complet, tăiaţi tulpinile la 10 cm de la pământ. Dacă în timpul repausului hibernal lăsaţi bulbii în ghiveci, acoperiţi-l cu o folie de polietilenă, pentru a nu lăsa compostul să se umezească prea mult.

Reproducere


Divizarea tufelor este metoda de înmulţire cea mai simplă. În octombrie şi în martie, despărţiţi cu grijă bulbii, asigurându-vă că fiecare dintre ei este sănătos şi dezvoltat satisfăcător, şi plantaţi-i după cum s-a descris mai sus pentru bulbii noi. La speciile cu rădăcini combinate, bul-boase şi rizomatoase, bulbii trebuie despărţiţi la începutul toamnei, plantaţi la 4-5 cm adâncime şi aşezaţi într-un loc răcoros, în vase de 15 cm. Vor înflori peste doi sau trei ani. O altă metodă este aceea de a despărţi, la începutul toamnei sau în martie, solzi de pe bulbul adult şi a-i introduce cu jumătate din lungime într-un compost de nisip şi de turbă, într-o răsadniţă la 10°C (dacă nu aveţi o răsadniţă, este mai bine să amânaţi această operaţiune pentru primăvară). După circa 6-8 săptămâni, plantaţi câţiva solzi în vase de 13 cm într-un loc răcoros şi adăpostit şi aşteptaţi să apară rădăcini la baza lor. Nu se vor putea obţine flori decât după trei ani. Reproducerea prin seminţe nu garantează obţinerea unor plăntuţe^ asemănătoare cu planta-mamă. În septembrie sau în octombrie răspândiţi uniform seminţele în răsadniţe cu un compost din nisip fin şi turbă, acoperiţi-le cu un strat de nisip fin şi udaţi puţin. Aşezaţi vasul într-un loc răcoros în afara casei, şi, când plăntu-ţele sunt înalte de o palmă, mutaţi-le în vase mici de 5 cm în diametru, cu compost obişnuit, unde vor rămâne până când rădăcinile vor umple tot spaţiul din vase. După aceea, mutaţi-le în vase mai mari. Şi în acest caz, vor trece trei ani până când vor apărea florile.


Pericole şi precauţii


În timpul iernii, nu lăsaţi compostul să se îmbibe cu apă, pentru că bulbii pot putrezi rapid. Coleopterele din genul Crio-ceras, care rod frunzele şi florile pot fi distruse prin insecticide de contact.

Specii şi varietăţi


Lilium bulbiferum var. croceum este un crin viguros, înalt de 40-150 cm, originar din sudul Europei. În prima jumătate a verii produce umbele sau ciorchini deşi de flori portocaliu-strălucitor. Lilium candidum, cu rădăcini bulboase, are frunze verde-deschis şi flori albe şi parfumate, campanulate, de 8 cm în diametru, cu stamine galben-auriu. Provenit din America de Nord, crinul de Canada (Lilium canadense) are flori campanulate de 5-6 cm în diametru, galbene sau roşu-portocaliu, presărate cu puncte maro sau roşu-purpuriu. Are rădăcini bulboase. Acelaşi tip de rădăcină îl are crinul martagon [Lilium martagon), care atinge 1,5 m înălţime şi 30 cm diametru; are flori atârnate roşu-purpuriu cu puncte negre, lungi de 4 cm. Interesante sunt varietăţile sale: "Albiflorum" cu flori albe şi puncte roz, "Album" cu flori albe, şi Lilium martagon var. cattaniae, cu flori mai mari, purpuriu-închis. Crinul leopard (Lilium pardalinum) are rădăcini bulboase din care se înalţă tulpini înfrunzite de 1,5-2,1 m. Florile sunt galbene cu pete purpurii şi roşu-portocaliu la bază. Denumit crinul din Pirinei sau martagon galben, Lilium pyrenaicum creşte până la înălţimea de 90 de cm şi are numai rădăcini bulboase. În mai, produce flori galben-verzui. Originar din Japonia, Lilium speciosum are rădăcini bulboase şi rizomatoase şi în lunile august şi septembrie face flori parfumate, albe, cu nuanţe şi puncte stacojii. Provenit din Extremul Orient, crinul tigrat (Lilium tigrinum sau Lilium lancifolium) are cele două tipuri de rădăcini şi atinge înălţimea de 2,4 m. În august şi în septembrie face flori roşu-portocaliu cu pete purpurii, de peste 10 cm diametru.



Lilium
4.3 din 5 bazat pe 14 voturi

Părerea ta contează



    Nume
    Adresă email (confidenţial)
    Mesaj
    Introduceţi caracterele Reincarca imagine


Vizualizează acest articol în format PDF (986.6KB)
Necesită Adobe® Reader®