Genul Liriope cuprinde mai multe
specii de plante fără tulpină, cu aspect de tufă, cu
frunze sub formă de panglici arcuite care ies ca nişte smocuri dintr-o masă de
rădăcini cărnoase.
Vara, din centrul acestor smocuri de frunze se înalţă
inflorescenţe spiciforme dese şi foarte frumoase formate din floricele colorate în violet-închis.
Cultivare
Speciile din genul
Liriope trebuie plantate într-un
compost uşor fertilizat la care se adaugă puţin nisip şi cu un strat de cioburi pe fundul vasului, pentru a uşura drenajul apei. Când
frunzele au acoperit suprafaţa compostului, mutaţi plantele în vase mai mari, de până la 15 cm în diametru, după care desfaceţi
tufele şi plantaţi-le separat.
Speciile Liriope cresc bine atât la soare cât şi la umbră şi au nevoie de o udare moderată. Din iunie până în octombrie adăugaţi în apa de udat puţin
fertilizant, o dată la circa 3 săptămâni. După ce au înflorit, retezaţi
inflorescenţele cu
florile ofilite, lama, suportă bine temperaturile scăzute, dar nu şi apa prea multă. Trebuie găsit pentru ele un loc cu multă lumină, dar la adăpost de ploaie. După coacerea bacelor, aveţi grijă doar ca
rădăcinile rizomatoase să aibă puţină
umiditate şi acoperiţi vasul în perioadele prea ploioase. În aer liber, sunt plante ideale pentru a forma borduri sau pentru acoperirea unor zone umbrite.
Reproducere
Speciile de
Liriope se înmulţesc uşor prin
divizarea tufelor, împărţiţi
rizomul în secţiuni care să aibă cel puţin 8-10 frunze şi plantaţi-le în vase de 8 cm în
compost obişnuit. Trataţi-le ca pe plantele mature şi mutaţi-le când este cazul.
Pericole şi precauţii
Este neapărat necesar să asiguraţi un drenaj eficient şi să nu exageraţi cu udatul pentru a nu dăuna rădăcinilor. Dacă acestea au fost compromise, singura soluţie este să scoateţi planta din vas, să lăsaţi
rădăcinile să se usuce puţin şi să le îndepărtaţi pe cele bolnave, apoi efectuaţi mutarea în alt vas şi asiguraţi condiţii mai bune de drenaj. Inamicii cei mai frecvenţi sunt
păduchii de plante, care vor fi combătuţi cu
insecticide pe bază de piretru, şi limacşii, care pot fi eliminaţi prin momeli otrăvite sau prin adunarea lor manuală.
Specii şi varietăţi
Cea mai cunoscută dintre toate este
Liriope muscari, originară din China şi Japonia. Are frunze pieloase lungi de până la 45 de cm şi late de 2 cm,
spice lungi de 30 de cm şi bucheţele compacte de floricele
campanulate violet-închis. După înflorire, apar şi bacele negre. Foarie decorative sunt
varietăţile horticole cu frunze bălţate cu galben, cum ar fi "
John Burch"; deosebit de potrivită pentru locurile cu umbră deasă este
varietatea "
Monroe White" cu
flori albe. Mai scundă, dar mai extinsă (40 cm în diametru) este
Liriope spicata, cu frunze mai înguste şi mai verticale decât ale speciei
Liriope muscari şi flori lila-palid reunite în spice lungi de 8 cm.
