Sitemap Site Map

Lobelia




Lobelia

Genul Lobelia cuprinde peste 300 de specii. Este vorba despre plante anuale şi perene, rustice sau semirustice, foarte apreciate mai ales pentru abundenţa de flori pe care o oferă privitorului în fiecare vară. Sunt prezente mai ales în grădini, în borduri sau pe terase, cultivate în ghivece, în jardiniere sau în vase suspendate. Florile sunt de diferite culori şi au formă tubulară; pot fi izolate sau reunite în ciorchini sau spice.

Cultivare


Plantaţi speciile de Lobelia în pământ de flori fertil (humus) şi udaţi din abundenţă. Cele perene vor fi aşezate la umbră şi la adăpost, cele anuale sau considerate ca atare suportă şi o expunere directă la soare. Trebuie udate bine şi regulat, mai ales vara. Iarna, este necesar ca speciile perene semirustice să fie protejate, acoperindu-le rădăcinile cu un strat de frunze uscate, turbă sau paie. O altă soluţie este să le scoateţi din pământ în noiembrie, cu atenţie ca să nu le rupeţi rădăcinile, şi să le aşezaţi în vase în interiorul unei sere.

Reproducere


În februarie, se seamănă speciile anuale, într-o seră încălzită şi folosind un compost de turbă şi de nisip fin în părţi egale. Când vor creşte suficient pentru a fi mânuite, aranjaţi plăntuţele în vase mici. Mutarea în locul definitiv trebuie efectuată primăvara. Se poate obţine o înflorire timpurie, semănând în septembrie şi mutând plantele în grădină primăvara. Speciile perene pot fi înmulţite atât prin seminţe, cât şi prin divizarea tufelor, însămânţatul se va face în februarie în seră, apoi plăntuţele vor fi transplantate şi ţinute la o temperatură de 10-12°C, apoi plantate în locul lor din grădină în luna mai. În martie-aprilie, se desfac tufele şi se plantează segmentele obţinute într-un compost cu turbă. Vor fi mutate în grădină când vor da semne de reluare a creşterii.

Pericole şi precauţii


Speciile Lobelia pot fi atacate de limacşi care vor fi combătuţi cu momeli otrăvite şi cu metode manuale. În condiţii de umiditate prea mare, pot apărea boli provocate de ciuperci în urma cărora frunzele şi rădăcinile pot putrezi. Fiind greu de combătut, este de preferat să se renunţe la plantele contaminate pentru a evita răspândirea sporilor.

Specii şi varietăţi


Deosebit de potrivită pentru borduri, Lobelia cardinalis are frunze alungit-lanceolate şi flori stacojii, de 2,5 cm în diametru, formând ciorchini. Înaltă de numai 10-15 cm, Lobelia erinus are frunze mici, lanceolate şi dinţate şi o mulţime de flori albastre care sunt, în general, albe în mijloc. Varietăţile sale sunt numeroase şi le menţionăm printre altele pe "Rosamund" (cu flori roşii), "White Gem" (albe), "Cambridge" (albastru-deschis) şi "Pendula Saphir" şi "Pendula" cu aspect căzător. Lobelia fulgens este apreciată mai ales pentru varietatea sa, "Queen Victoria" cu flori mari roşu-aprins şi frunze lineare, alungite şi puţin dinţate. Lobelia siphilitica are frunze lineare lanceolate şi flori albastru-cobalt pătate cu alb.

« Liriope
Liriope
Oxalis »
Oxalis



Lobelia
4.8 din 5 bazat pe 5 voturi

Părerea ta contează



    Nume
    Adresă email (confidenţial)
    Mesaj
    Introduceţi caracterele Reincarca imagine


Vizualizează acest articol în format PDF (933.8KB)
Necesită Adobe® Reader®