Genul Lobelia cuprinde peste 300 de
specii. Este vorba despre plante
anuale şi
perene,
rustice sau semirustice, foarte apreciate mai ales pentru abundenţa de
flori pe care o oferă privitorului în fiecare vară. Sunt prezente mai ales în grădini, în borduri sau pe terase, cultivate în ghivece, în jardiniere sau în vase
suspendate.
Florile sunt de diferite culori şi au formă tubulară; pot fi izolate sau reunite în
ciorchini sau
spice.
Cultivare
Plantaţi
speciile de
Lobelia în pământ de flori fertil (
humus) şi udaţi din abundenţă. Cele perene vor fi aşezate la umbră şi la adăpost, cele anuale sau considerate ca atare suportă şi o expunere directă la soare. Trebuie udate bine şi regulat, mai ales
vara.
Iarna, este necesar ca speciile perene semirustice să fie protejate, acoperindu-le
rădăcinile cu un strat de
frunze uscate, turbă sau paie. O altă soluţie este să le scoateţi din pământ în noiembrie, cu atenţie ca să nu le rupeţi
rădăcinile, şi să le aşezaţi în vase în interiorul unei sere.
Reproducere
În februarie, se seamănă speciile anuale, într-o seră încălzită şi folosind un
compost de turbă şi de nisip fin în părţi egale. Când vor creşte suficient pentru a fi mânuite, aranjaţi plăntuţele în vase mici. Mutarea în locul definitiv trebuie efectuată
primăvara. Se poate obţine o înflorire timpurie, semănând în septembrie şi mutând plantele în grădină
primăvara. Speciile perene pot fi înmulţite atât prin
seminţe, cât şi prin
divizarea tufelor, însămânţatul se va face în februarie în seră, apoi plăntuţele vor fi
transplantate şi ţinute la o temperatură de 10-12°C, apoi plantate în locul lor din grădină în luna mai. În martie-aprilie, se desfac
tufele şi se plantează segmentele obţinute într-un
compost cu turbă. Vor fi mutate în grădină când vor da semne de reluare a creşterii.
Pericole şi precauţii
Speciile
Lobelia pot fi atacate de limacşi care vor fi combătuţi cu momeli otrăvite şi cu metode manuale. În condiţii de
umiditate prea mare, pot apărea
boli provocate de ciuperci în urma cărora
frunzele şi rădăcinile pot putrezi. Fiind greu de combătut, este de preferat să se renunţe la plantele contaminate pentru a evita răspândirea sporilor.
Specii şi varietăţi
Deosebit de potrivită pentru borduri,
Lobelia cardinalis are frunze alungit-lanceolate şi flori stacojii, de 2,5 cm în diametru, formând ciorchini. Înaltă de numai 10-15 cm,
Lobelia erinus are frunze mici,
lanceolate şi
dinţate şi o mulţime de flori albastre care sunt, în general, albe în mijloc.
Varietăţile sale sunt numeroase şi le menţionăm printre altele pe "
Rosamund" (cu flori roşii), "
White Gem" (albe), "
Cambridge" (albastru-deschis) şi "
Pendula Saphir" şi "
Pendula" cu aspect căzător.
Lobelia fulgens este apreciată mai ales pentru
varietatea sa, "
Queen Victoria" cu flori mari roşu-aprins şi frunze lineare, alungite şi puţin dinţate.
Lobelia siphilitica are frunze lineare lanceolate şi flori albastru-cobalt pătate cu alb.
