Speciile din
genul Parthenocissus sunt
plante căţărătoare foarte apreciate pentru valoarea lor ornamentală în grădini, unde îşi găsesc o largă utilizare pentru acoperirea unor ziduri sau a unor pergole.
Frunzele căzătoare, trilobate sau împărţite în foliole, capătă,
toamna, o culoare roşiatică specifică. Au
flori minuscule adunate în cime terminale şi
fructe bace albastru-închis.
Cultivare
Plantaţi viţa de Canada în martie-aprilie sau
toamna, la 50 de cm adâncime, lângă ziduri sau copaci, pe un teren îngrăşat cu bălegar macerat.
Rădăcinile trebuie să aibă împrejur puţin pământ din răsadniţa în care au fost sădite, altfel nu vor tolera bine transplantul. Până să fie capabili să se fixeze singuri, lăstarii trebuie legaţi de structuri de susţinere. Vârfurile vegetative ale plantelor tinere trebuie retezate pentru a stimula creşterea întregii plante şi, în fiecare primăvară, trebuie adăugat un îngrăşământ azotat. În condiţii de climă uscată este necesar ca plantele să fie udate din abundenţă.
Parthenocissus henryana este foarte delicată şi nu suportă temperaturile scăzute, aşa încât,
iarna, protejaţi-le împotriva frigului şi acoperiţi-le cu folii de polietilenă.
Reproducere
Înmulţirea prin
seminţe a speciilor
Parthenocissus este foarte rapidă şi, în scurt timp, se pot obţine plante destul de mari pentru a fi plantate în aer liber. Se mai pot
reproduce prin
butaşi sau prin
marcotaj artificial.
Pericole şi precauţii
Aceste plante cad deseori victimă coşenilei care,
iarna, trebuie tratată cu ulei alb. Dacă sunt, însă, atacate de Oidium, folosiţi
fungicide cu sulf. Unele ciuperci pot provoca apariţia unor pete cenuşii pe
frunze: pentru a le elimina, folosiţi produse pe bază de cupru.
Specii şi varietăţi
Provenită din China,
Parthenocissus henryana are
tulpini colţuroase şi frunze formate din 5 foliole
dinţate verzi, pătate cu alb şi cu purpuriu. Planta aceasta trebuie aşezată la umbră: o expunere directă face ca
frunzele să se decoloreze.
Parthenocissus quinquefolia este o plantă originară din Statele Unite, cu frunze compuse din cinci foliole de culoare verde-închis care, toamna, devin roşii. Poate atinge înălţimea de 12 m. Pentru culorile aprinse ale frunzelor, deosebit de apreciate sunt
varietăţile "
Engelmanii" şi "
Murorum".
Parthenocissus tricuspidata,
specie japoneză, este o plantă cu o dezvoltare debordantă. Are frunze trilobate care devin purpurii toamna.
