Genul Pittosporum este originară din Australia şi din Noua Zeelandă şi cuprinde diferiţi
arbuşti veşnic verzi cu
flori şi chiar şi mici
arbori. Are aspect caracteristic de tufă, cu
frunze groase şi lucioase şi flori de vară, care emană, deseori, un parfum intens. Toate
speciile sunt semirustice şi indicate atât pentru cultivarea în ghiveci cât şi pentru crearea de gard viu, mai ales în regiunile cu climă blândă.
Cultivare
Pentru că speciile Pittosporun preferă solurile alcaline, când efectuaţi schimbarea de vas din
primăvara fiecărui an, adăugaţi la un
compost uşor fertilizat câteva bucăţele de calcar. Folosiţi în fiecare an vase din ce în ce mai mari, până la un maximum de 45-60 cm; nu uitaţi să asiguraţi un bun drenaj, aşezând pe fundul vasului un strat de cioburi sau pietriş; în anii următori vă veţi limita doar la înlocuirea unui strat de 5 cm de la suprafaţa compostului.
Primăvara şi
vara, planta se poate uda fără restricţii, iar când este prea cald se poate pulveriza apă peste frunze. În timpul perioadei de creştere, la fiecare trei săptămâni, trebuie să adăugaţi puţin
fertilizant lichid în apa de udat. Câteodată, este recomandabil ca
tăierea de ajustare să se facă în aprilie sau în mai, pentru a scurta lăstarii prea înalţi sau ramurile strâmbe. Plantelor din aceste
specii le este necesară o permanentă expunere la soare, eventual în dreptul unui zid orientat către sud sau vest, la adăpost de vânt.
Toamna şi
iarna, aşezaţi planta într-un loc bine adăpostit (în faţa unui zid), astfel încât să beneficieze de
lumina şi căldura soarelui. Udaţi rar în perioadele reci şi, în caz de ger, acoperiţi vasul cu pânză de sac sau cu paie.
Reproducere
Butaşii (lungi de 8-10 cm) vor fi tăiaţi
vara din ramurile nou-crescute, de sub locul de prindere al unei frunze. După ce aţi îndepărtat
frunzele cele mai de jos şi aţi cufundat locul tăieturii într-un lichid hormonal pentru
rădăcini, plantaţi-i într-o răsadniţă cu un
compost din nisip şi turbă în părţi egale. Menţineţi
compostul umed, la umbră şi la o temperatură de 18°C, iar după 6 săptămâni mutaţi plăntuţele în vase cu diametrul de 10 cm.
Pericole şi precauţii
Lipsa apei în perioada de creştere poate provoca ofilirea şi înnegrirea frunzelor. Excesul de apă în lunile cele mai reci face ca
frunzele să devină moi şi maro, afectând şi
rădăcinile.
Coşenila brună poate ataca, uneori, frunzele şi tulpinile, iar păianjenul roşu se cuibăreşte pe faţa inferioară a frunzelor. Trataţi plantele cu produsele specifice fiecărui caz, dar dacă atacul este foarte grav, câteodată este mai bine să sacrificaţi plantele bolnave.
Specii
Cele două specii,
Pittosporum crassifolium şi
Pittosporum tenuifolium sunt originare din Noua Zeelandă. Prima, mult mai robustă şi adaptată la viaţa în vecinătatea mării, are ramurile şi faţa inferioară a frunzelor acoperite de un
puf alb.
Florile apicale, care apar în bucheţele roşu-purpuriu, constituie un contrast plăcut cu verdele închis al frunzelor. A doua
specie este un
arbust subţirel, foarte ramificat şi lemnos, cu ramuri purpuriu-închis şi frunze verde-argintiu şi lucioase.
Florile, mici, parfumate şi de culoarea ciocolatei apar la sfârşitul primăverii, urmate de
fructe mici şi rotunde, care se coc în august şi în septembrie. În sfârşit,
Pittosporum tobira este originară din China şi Japonia, planta având formă de tufă cu ramurile deschise, frunze verde-închis şi flori foarte parfumate de culoare alb-crem sau gălbui.
