Sitemap Site Map

Pittosporum

Pitosporum




Genul Pittosporum este originară din Australia şi din Noua Zeelandă şi cuprinde diferiţi arbuşti veşnic verzi cu flori şi chiar şi mici arbori. Are aspect caracteristic de tufă, cu frunze groase şi lucioase şi flori de vară, care emană, deseori, un parfum intens. Toate speciile sunt semirustice şi indicate atât pentru cultivarea în ghiveci cât şi pentru crearea de gard viu, mai ales în regiunile cu climă blândă.

Cultivare


Pentru că speciile Pittosporun preferă solurile alcaline, când efectuaţi schimbarea de vas din primăvara fiecărui an, adăugaţi la un compost uşor fertilizat câteva bucăţele de calcar. Folosiţi în fiecare an vase din ce în ce mai mari, până la un maximum de 45-60 cm; nu uitaţi să asiguraţi un bun drenaj, aşezând pe fundul vasului un strat de cioburi sau pietriş; în anii următori vă veţi limita doar la înlocuirea unui strat de 5 cm de la suprafaţa compostului. Primăvara şi vara, planta se poate uda fără restricţii, iar când este prea cald se poate pulveriza apă peste frunze. În timpul perioadei de creştere, la fiecare trei săptămâni, trebuie să adăugaţi puţin fertilizant lichid în apa de udat. Câteodată, este recomandabil ca tăierea de ajustare să se facă în aprilie sau în mai, pentru a scurta lăstarii prea înalţi sau ramurile strâmbe. Plantelor din aceste specii le este necesară o permanentă expunere la soare, eventual în dreptul unui zid orientat către sud sau vest, la adăpost de vânt. Toamna şi iarna, aşezaţi planta într-un loc bine adăpostit (în faţa unui zid), astfel încât să beneficieze de lumina şi căldura soarelui. Udaţi rar în perioadele reci şi, în caz de ger, acoperiţi vasul cu pânză de sac sau cu paie.

Reproducere


Butaşii (lungi de 8-10 cm) vor fi tăiaţi vara din ramurile nou-crescute, de sub locul de prindere al unei frunze. După ce aţi îndepărtat frunzele cele mai de jos şi aţi cufundat locul tăieturii într-un lichid hormonal pentru rădăcini, plantaţi-i într-o răsadniţă cu un compost din nisip şi turbă în părţi egale. Menţineţi compostul umed, la umbră şi la o temperatură de 18°C, iar după 6 săptămâni mutaţi plăntuţele în vase cu diametrul de 10 cm.

Pericole şi precauţii


Lipsa apei în perioada de creştere poate provoca ofilirea şi înnegrirea frunzelor. Excesul de apă în lunile cele mai reci face ca frunzele să devină moi şi maro, afectând şi rădăcinile. Coşenila brună poate ataca, uneori, frunzele şi tulpinile, iar păianjenul roşu se cuibăreşte pe faţa inferioară a frunzelor. Trataţi plantele cu produsele specifice fiecărui caz, dar dacă atacul este foarte grav, câteodată este mai bine să sacrificaţi plantele bolnave.

Specii


Cele două specii, Pittosporum crassifolium şi Pittosporum tenuifolium sunt originare din Noua Zeelandă. Prima, mult mai robustă şi adaptată la viaţa în vecinătatea mării, are ramurile şi faţa inferioară a frunzelor acoperite de un puf alb. Florile apicale, care apar în bucheţele roşu-purpuriu, constituie un contrast plăcut cu verdele închis al frunzelor. A doua specie este un arbust subţirel, foarte ramificat şi lemnos, cu ramuri purpuriu-închis şi frunze verde-argintiu şi lucioase. Florile, mici, parfumate şi de culoarea ciocolatei apar la sfârşitul primăverii, urmate de fructe mici şi rotunde, care se coc în august şi în septembrie. În sfârşit, Pittosporum tobira este originară din China şi Japonia, planta având formă de tufă cu ramurile deschise, frunze verde-închis şi flori foarte parfumate de culoare alb-crem sau gălbui.



Pittosporum
5.0 din 5 bazat pe 1 vot

Părerea ta contează



    Nume
    Adresă email (confidenţial)
    Mesaj
    Introduceţi caracterele Reincarca imagine