Sunt aproximativ 400 de
specii care fac parte din
genul Primula, plante din ţările temperate sau calde, multe dintre ele fiind cultivate în scop ornamental. Au
flori strălucitoare, deseori aromatizate, şi
frunze care în multe cazuri formează o rozetă radicală. Printre ele există specii adaptate cultivării în grădină şi altele care se cultivă în apartament.
Cultivare
Toamna şi
iarna, primulele preferă o temperatură în jur de 10-13°C, însă nu peste 16°C şi nici sub 7°C Pentru a creşte în bune condiţii, este necesar să fie aşezată într-o poziţie cu foarte multă lumină, dar nu în bătaia directă a razelor de soare, şi cu o atmosferă aerisită, dar fără curenţi puternici de aer rece. În timpul înfloririi, trebuie udată regulat pentru a menţine
umiditatea compostului. Din momentul în care apar bobocii florali se adaugă, din două în două săptămâni, un îngrăşământ lichid în apa de udat. Primulelor le prieşte
umiditatea atmosferică, aşa că poate fi util să se aşeze ghivecele pe un strat de piatră de râu udă şi să se stropească
frunzele de 2-3 ori pe săptămână, având grijă ca apa să nu cadă direct pe flori. Pentru a prelungi perioada de înflorire, îndepărtaţi
frunzele îngălbenite sau uscate şi
florile ofilite. După înflorire, de la sfârşitul primăverii şi pe toată durata verii, primulele trebuie păstrate la o temperatură de 10-16°C, la umbră şi la lumină, dar nu în plin soare.
Compostul trebuie să fie în permanenţă umed şi atmosfera să fie aerisită. Din doi în doi ani, mutaţi plantele, la sfârşitul verii, folosind vase mai mari (până la maximum 15 cm) dacă sunt prea dese în cele vechi. Dacă plantele cresc şi mai mult, va fi necesar să le
divizaţi şi să le aşezaţi în vase separate. În anii în care nu efectuaţi o mutare a plantei, înlocuiţi un strat de 1,5 cm de la suprafaţa compostului cu pământ de flori proaspăt. Îndepărtaţi frunzele îngălbenite sau uscate şi intensificaţi treptat udarea ca să uşuraţi reluarea creşterii.
Reproducere
Presăraţi
seminţele pe suprafaţa unui pământ cu
humus amestecat cu puţin
nisip grosier, într-un ghiveci sau într-o tavă. După ce aţi acoperit seminţele cu un strat foarte subţire de
compost, aşezaţi vasul într-o răsadniţă sau într-un sac de plastic transparent, ţinându-l la umbră şi la o temperatură de 16°C. După două săptămâni, când seminţele au încolţit, duceţi vasul la lumină (nu la soare); când este destul de mare, mutaţi fiecare plantă într-un ghiveci mic cu
compostul necesar, păstrându-l la umbră, umed şi într-un loc aerisit. După aceea, se va începe administrarea de îngrăşământ lichid prin diluarea acestuia în apa de udat, până la apariţia primilor boboci. La
hibrizi, înmulţirea prin
seminţe nu garantează o continuare perfect identică a caracteristicilor plantei-mamă; în acest caz, ar putea apărea variaţii de culori mai mult sau mai puţin evidente şi alte caracteristici.
Pericole şi precauţii
Mucegaiul cenuşiu, provocat de udări exagerate sau de atmosfera lipsită de aerisire, se manifestă prin pete gri pe flori şi pe frunze. Dacă planta nu este total compromisă, puteţi elimina părţile afectate şi să trataţi ce rămâne cu un anticriptogamic. Perioada de înflorire se poate scurta dacă temperatura este prea ridicată şi dacă nu sunt îndepărtate
florile ofilite. Păianjenul roşu, a cărui apariţie înseamnă că aerul este prea uscat, se combate cu
insecticidele adecvate.
Păduchii verzi provoacă secreţia unor substanţe lipicioase şi creşterea deformată a noilor lăstari; pot fi combătuţi fie prin tratamente
preventive cu acţiune sistemică, fie prin
insecticide pe bază de piretru.
Specii
Dintre
speciile cele mai importante, trei sunt de origine chinezească.
Primula malacoides, înaltă de până la 30 de cm, are frunze verde-deschis, tomentoase şi uşor
dinţate. Florile, mici şi parfumate, au culori de la alb la roşu, trecând prin nuanţe roz, purpurii şi lila şi sunt adunate în
umbele în vârful unor
tulpini subţiri.
Primula obconica formează o rozetă de frunze rotunjite, lungi de 8-10 cm. Florile, reunite în umbele, sunt mari şi parfumate, în culori variate, şi pot apărea, uneori, chiar şi în timpul verii.
Primula sinensis are frunze lungi, tomentoase şi cu
lobi. Florile, în diferite nuanţe de roz şi de purpuriu, sunt caracterizate printr-un "ochi" central de culoare mai închisă. Provenită din sud-vestul Europei este
Primula vulgaris, deosebit de indicată pentru a fi cultivată în aer liber. Este o
primula pitică, având frunze dispuse în formă de rozetă şi flori frumoase, galbene, cu centrul într-o nuanţă mai închisă. Aşa-numiţii hibrizi
polyanthus sunt plante de exterior foarte apreciate. Au flori în culori strălucitoare, deseori
bicolore, reunite în umbele extinse.
