Sitemap Site Map

Rhododendron

Rododendron, smirdar, bujor de munte




Rhododendron - Rododendron, smirdar, bujor de munte

Astăzi, şi speciile clasificate cândva ca făcând parte din genul Azalea sunt cuprinse printre speciile de Rhododendron, arbuşti şi copăcei veşnic verzi sau cu frunze căzătoare, foarte răspândiţi în grădini, unde înviorează priveliştea cu năvalnica lor cascadă de flori. Din punct de vedere botanic, singura diferenţă dintre cele două grupuri constă în numărul staminelor (5 la azalee şi 10 la rododendroni). Sunt specii acidofile care nu cresc pe terenuri calcaroase şi expuse în plin soare; locul lor ideal este pe terenuri bogate în turbă, dacă este posibil, în penumbră, de exemplu, sub arbori mai înalţi. Frunzele sunt persistente, alternate, de culoare verde pe faţa superioară şi brun-roşcat pe cea inferioară. Florile, campanulate sau în formă de pâlnie, formează corimbi terminali şi etalează nuanţe variate de la alb la galben, roz, roşu, albastru, violet.

Cultivare


Terenul potrivit pentru cultivarea rododendronilor nu trebuie să fie calcaros, ci acid şi bogat în humus. Dacă grădina voastră nu corespunde acestor cerinţe, va trebui să înlocuiţi pământul din zona în care vreţi să plantaţi rododendroni cu turbă amestecată cu bălegar macerat sau pământ de pădure cu frunze putrede, având pH între 4,5 şi 5,2 sau să renunţaţi la cultivarea acestor plante. Speciile respective vor fi plantate primăvara, alegând poziţii în penumbră şi la adăpost de vânturi. Terenul va fi îmbogăţit în fiecare an cu îngrăşăminte pentru culturi acidofile. Udările trebuie să fie abundente vara, mai ales în cazul în care clima este foarte uscată. Pentru a menţine umiditatea, se poate împrăştia în jurul plantei pulbere de turbă acidă. Pentru a evita ca planta să consume din substanţele nutritive pentru a produce seminţe, îndepărtaţi florile îndată ce se ofilesc, fiind atenţi să nu deterioraţi noii boboci florali. Efectuaţi tăierile în funcţie de necesităţile reale ale plantelor; nu uitaţi că trebuie să le ajustaţi pe cele tinere, pentru a stimula creşterea unor ramuri noi şi să corectaţi plantele mature doar dacă au o creştere dezordonată. O mare parte a hibrizilor şi unele specii nu au nevoie de o îngrijire specială în timpul iernii. Aceasta este necesară doar în cazul unor ierni deosebit de aspre, când este bine să se acopere plantele mai delicate cu folii de plastic.

Reproducere


Rododendronii se înmulţesc prin sămânţă în aprilie, folosind un compost pe bază de turbă şi nisip, dar trebuie să aveţi multă răbdare până să obţineţi exemplare mari. lulie-august este perioada ideală pentru a preleva butaşi lungi de 5-8 cm şi a-i planta într-un amestec de turbă şi de nisip, după ce aţi tratat locul tăieturii cu un produs pe bază de hormoni, pentru stimularea creşterii rădăcinilor. Aşezaţi ghivecele într-o seră rece, la umbră şi menţineţi umiditatea compostului.

Pericole şi precauţii


Aceşti arbuşti pot fi atacaţi de ciuperci ca Botrytis, Cercos-pora, Coryneum, Septoria, Gloesporium, care pot fi combătute pulverizând pe frunzele afectate fungicide pe bază de cupru. Mai pot fi atacaţi de coşenile şi de acarieni care vor fi combătuţi cu produsele specifice, în schimb, dacă pe frunze se observă eroziuni circulare pe margini, este vorba despre un coleopter de noapte, care se poate combate prin prindere manuală sau prin tratarea cu insecticide a locurilor în care se refugiază ziua.

Specii şi varietăţi


Specia cea mai înaltă (poate atinge 15 m) este Rhododendron arboreum care are frunze mari alungite sau lanceolate, verde-închis pe faţa superioară şi alb-argintiu pe cea inferioară. Florile tubulare sunt strânse în grupuri de 15-20 în raceme şi pot fi albe, roz sau roşii. Rhododendron augustinii are frunze alungit-lanceolate şi primăvara poartă flori mov-închis (nalbă). Cu scoarţa roşu-purpurie, Rhododendron barbatum are frunze mari lanceolate şi flori în raceme compacte de culoare roz-stacojiu şi roşu-cărămiziu. cu aspect arboricol. Rhododendron calophytum are frunze caracteristice lungi de 38 cm şi flori campanulate de 4 cm în diametru, albe sau roz-deschis cu pete roşu-viu în interior. Rhododendron cinnabarinum, arbust cu o înălţime de până la 6 m, veşnic verde, viguros, are flori atârnate tubular-campanulate, în tonalităţi de roşu, purpuriu, galben, portocaliu şi culoarea caisei, care apar de la jumătatea primăverii până la începutul verii. Denumită "trandafirul Alpilor" Rhododendron ferrugineum este o specie cu aspect de arbust, înaltă de 1,5 m, cu frunze mici, brun-roşcate pe faţa inferioară. Florile tubulare sunt roşu-purpurii, câteodată albe. Rhododendron griersonianum poate atinge înălţimea de 2 m şi are frunze lungi de 20 de cm şi late de 2, lanceolate. Este caracterizată de inflorescenţele mari cu flori în formă de pâlnie, roşu-stacojiu. Arbust care înfloreşte timpuriu, Rhododendron lutescens poate atinge înălţimea de 3 m şi are flori gal-ben-verzi sau, în funcţie de varietate, de un galben intens. Rhododendron moupinense are frunze ovale şi eliptice, solzoase pe faţa inferioară. Florile tubulare pot varia în colorit de la alb pur la roz-deschis.




Părerile, impresiile şi întrebările cititorilor

Rhododendron
4.3 din 5 bazat pe 23 voturi şi 2 păreri.


  • Lenuta Panda
    Clasificare: 5 din 5 Rhododendron
    Imi place descrierea a tot ce tine de rhododendron. Va multumesc !
    Postat pe


  • Silvia Birdizau
    Clasificare: 5 din 5 Rhododendron
    Multumesc pentru detalii am si eu unul dar mie frica sa l rasadesc in gradina din cauza iernii geroase din zona noastra
    Postat pe


Părerea ta contează



    Nume
    Adresă email (confidenţial)
    Mesaj
    Introduceţi caracterele Reincarca imagine


Vizualizează acest articol în format PDF (837.44KB)
Necesită Adobe® Reader®