Ricinul este o plantă
erbacee, în general, ca plantă anuală. Este caracterizată prin
frunze ornamentale de culoare verzui-violet, crestate şi cu diametru de până la 30 de cm, situate în vârful unor
tulpini violacee.
Florile care apar în iulie, se transformă în
fructe rotunjite, spinoase, de 2,5 cm în diametru. Toate părţile plantei sunt foarte toxice;
seminţele (din care se extrage faimosul ulei de
ricin cu proprietăţi purgative), în special, dacă sunt înghiţite, pot fi chiar mortale.

Cultivare
Dacă doriţi să cultivaţi ricinul în ghiveci, alegeţi un vas de dimensiuni mari potrivit cu dezvoltarea viguroasă a acestei plante. Asiguraţi o
umiditate constantă compostului, fără a exagera, şi, la fiecare 2-3 săptămâni, adăugaţi în apa de udat puţin îngrăşământ lichid. Ricinul are nevoie de multă lumină, nu însă în bătaia directă a razelor soarelui. Planta trebuie ferită de îngheţ
toamna şi
iarna. În lunile reci, condiţiile ideale sunt o temperatură între 7 şi 10°C, expunere la lumină şi udări rare, doar atât cât să nu se usuce
compostul. Dacă nu aveţi posibilitatea de a-l aduce
iarna în casă, cultivaţi ricinul ca plantă anuală, însămânţându-l în fiecare primăvară.
Reproducere

Semănatul se efectuează în martie. Seminţele, după ce au fost lăsate 12 ore la muiat în apă caldă, trebuie plantate la o adâncime de 1-1,5 cm într-un amestec bine udat obţinut din două părţi de
compost şi una de nisip fin. Feriţi răsadniţa de lumină şi puneţi-o într-o lădiţă cu capac de sticlă sau într-un sac de polietilenă transparentă, la temperatura de 18°C Când au apărut 3-5 frunze, puteţi muta plăntuţele în vase separate. Puteţi semăna ricinul şi direct în grădină, la începutul lunii aprilie.
Pericole şi precauţii
Dacă este cultivat în ghiveci, ricinul poate fi atacat de păianjenul roşu.
Specii şi varietăţi

Genul
Ricinus cuprinde o singură
specie,
Ricinus communis, răspândită din Africa Orientală până în Asia Occidentală, unde poate atinge înălţimea de 12 m. Dintre diferitele varietăţi de grădină, "
Zanzibarensis" are frunze verde-intens cu nervuri albe; "
Coccinea" are
frunzele roşu-închis; "
Carmencita" frunze de culoarea bronzului coclit; "
Sanguineus" are frunze roşu-purpurii.