Genul cuprinde circa 150 de
specii de
arbuşti şi de
plante căţărătoare, cu
frunze căzătoare sau veşnic-verzi, cultivate pentru frumuseţea florilor lor, deseori şi cu un parfum delicat. Au
tulpini erecte, arcuite, mlădioase sau atârnate, în general cu ţepi. Din
trandafirii cultivaţi de sute de ani au fost selecţionate nenumărate varietăţi cu
flori solitare sau în
corimbi, care diferă între ele prin culoare, formă, dimensiune. Specialiştii din pepiniere continuă în fiecare an să creeze noi
hibrizi horticoli. Din acest motiv,
trandafirii sunt subîmpărţiţi în două grupuri separate: vechi şi moderni, care, la rândul lor, cuprind diferite categorii de
trandafiri (Centifoglie, Da-mascene, Bourbon, Tea etc.) diferenţiate pe baza originii şi a tipului de flori. Din această gamă enormă de specii şi de varietăţi poate fi aleasă planta potrivită pentru orice exigenţă:
căţărător, copăcel, tufă, miniatură etc, şi, într-adevăr, practic nu există grădină în care să nu existe cel puţin un
trandafir.
Cultivare
Rustici şi rezistenţi la geruri,
trandafirii cresc bine în locuri deschise şi însorite, în orice teren fertil şi bine drenat. Pentru a obţine o înflorire de bună calitate, administraţi la sfârşitul iernii şi începutul primăverii un îngrăşământ echilibrat, în special la plantele cultivate în ghivece. Nu uitaţi, de asemenea, că
trandafirii au
rădăcini destul de adânci, motiv pentru care, cu excepţia speciilor aşa-numite "liliputane" de talie mică, toate celelalte au nevoie de recipiente pe măsură. La sfârşitul iernii, înainte de reînceperea creşterii, tăiaţi plantele, eliminând ramurile bătrâne, deformate sau rupte: scurtaţi puţin
trandafirii moderni şi tăiaţi, lăsând cam două treimi din cât au crescut în anul precedent, la
trandafirii moderni cu formă de
arbust. După înflorire, îndepărtaţi
florile ofilite la
varietăţile care înfloresc de mai multe ori, dar nu eliminaţi
florile ofilite la
trandafirii căţărători şi la multe alte specii, pentru că ele se vor transforma
toamna în
fructe la fel de decorative.
Reproducere
Toţi
trandafirii, atât cei vechi, cât şi cei moderni, se înmulţesc uşor
vara târziu prin
butaşi semilemnoşi. Se mai poate practica şi
altoiul la muguri,
primăvara sau
vara.
Pericole şi precauţii
Trandafirii sunt, deseori, atacaţi de
păduchii verzi care se aşază pe vârfurile în creştere şi pe bobocii florali.
Frunzele pot fi şi ele distruse de
larvele de Megachile care taie din ele porţiuni semicirculare şi îşi lasă peste tot dejecţiile negricioase, în caz de infestare gravă folosiţi
insecticidele potrivite. Dintre bolile cauzate de ciuperci, pata neagră, oidium şi
rugina sunt destul de frecvente, mai ales la
trandafirii moderni (hibrizii derivaţi din
speciile cu flori galben-deschis). Folosiţi substanţe anticriptogamice pentru a le combate sau cultivaţi numai specii rezistente.
Specii şi varietăţi
Speciile
Rosa care se pot găsi şi
spontan în natură au flori simple cu 5
petale, care nu înfloresc continuu, ci sunt urmate de fructe caracteristice, roşii. În rândul acestora, una dintre cele mai cunoscute este
Rosa rugosa, originară din China şi din Coreea, cu frunze frumoase verde-închis, lucioase şi cu flori roşu-violaceu, transformându-se în fructe roşu-portocalii. Uşor de cultivat şi rezistentă la boli,
Rosa rugosa şi varietăţile sale nu au nevoie de tăieri şi sunt potrivite pentru a crea gard viu ornamental. O
specie care înfloreşte timpuriu este
Rosa banksiae,
căţărătoare semipersistentă, fără ghimpi, originară din China. Se cultivă frecvent forma sa cu flori duble "
Lutea" care produce flori frumoase, galbene, grupate în bucheţele, ideală pentru a acoperi ziduri şi chioşcuri din grădini. Tot cu flori adunate în buchete, dar cu înflorire repetată, sunt aşa-numiţii
trandafiri Polyantha. Printre speciile cele mai mult cultivate se află şi hibrizii moderni de tea (H.T.) cu flori mari, elegante şi care durează mult timp, prezente câte una pe o tulpină, fiind foarte potrivite pentru a fi tăiate şi puse în vază. Din această categorie fac parte mulţi dintre
trandafirii populari, ca "
Papa Mailland", "
Soraya", "
Peace" şi "
Baccara". Acesta din urmă este unul dintre
trandafirii cei mai căutaţi ca floare tăiată. Deosebit de adaptaţi pentru a fi cultivaţi în ghiveci sunt
trandafirii moderni miniaturali (sau liliputani), înalţi de numai 25-30 cm şi, în general, fără ghimpi. Înfloresc o perioadă îndelungată de timp şi sunt rezistenţi la temperaturile scăzute. De obicei, florile sunt duble sau semiduble, iar
frunzele sunt foarte mici. Printre varietăţile cele mai cunoscute menţionăm "
Perle de Montserrat" cu flori roz şi "
Baby Masquerade" cu flori galbene, roz şi roşu-portocaliu pe aceeaşi plantă.
Rosa canina, tufă înaltă de până la 5 m, cu ghimpi curbaţi, are flori solitare sau în grupuri de 2-5, cu petale albe sau cu nuanţe de roz, urmate de fructe glabre, de culoare roşie; este spontană şi în ţara noastră, pe la marginea pădurilor şi de-a lungul mărăcinişurilor.
