Genul Sedum cuprinde numeroase
specii foarte apreciate, nu numai pentru efectul produs de aspectul compact al frunzelor, ci şi pentru
florile lor stelate. Sunt, în general, plante târâtoare sau căzătoare; unele specii pot fi chiar fără
tulpini, cu
frunze reunite în rozetă, sau pot avea un aspect de tufă compactă. Este vorba despre plante
suculente cu frunze cărnoase în care se înmagazinează apa.
Cultivare
Cea mai mare parte dintre specii sunt
rustice şi potrivite pentru a fi cultivate în grădini stâncoase. Dacă le cultivaţi în ghivece, folosiţi pământ obişnuit de
flori amestecat cu puţin nisip fin, aşezând un strat de cioburi pe fundul vasului. Dacă folosiţi un ghiveci
suspendat aşezaţi pe fundul său pietriş fin sau cioburi.
Primăvara şi
toamna, udaţi din abundenţă, lăsând
compostul să se usuce între o udare şi alta, şi adăugaţi o dată pe lună un îngrăşământ lichid. Dacă, însă, doriţi să cultivaţi specii delicate, menţineţi plantele la o temperatură în jur de 18°C şi aşezaţi-le într-un loc cu multă lumină, însă nu în bătaia directă a razelor de soare.
Toamna şi
iarna, udaţi doar pentru a menţine uşor umed
compostul. În perioadele friguroase puteţi lăsa plantele chiar şi în plin soare, dar temperatura nu trebuie să scadă sub 10°C.
Reproducere
Din vârful tulpinilor tăiaţi
butaşi lungi de 8-10 cm. După ce lăsaţi ca locul tăieturii să se cicatrizeze timp de câteva zile, plantaţi-i într-un amestec de turbă şi nisip şi ţineţi vasul la umbră, la 13-16°C, până când apar
rădăcinile. Semănarea speciilor rustice se face toamna, în vase aşezate în casă sau într-o seră rece.
Speciile anuale sau
bianuale se seamănă, însă,
primăvara. Presăraţi
seminţele, fără a le acoperi, pe suprafaţa udă a unui amestec format din
compost uşor şi cel puţin un sfert de nisip fin. Stropiţi seminţele cu apă, pentru a le face să se lipească bine de pământ. Răsadniţa trebuie ţinută la umbră, la o temperatură de 13-18°C, până la apariţia plăntuţelor.
Pericole şi precauţii
Excesul de apă poate provoca putrezirea frunzelor. Speciile
Sedum delicate vor fi protejate de îngheţuri şi de curenţii de aer rece.
Coşenilele făinoase pot fi eliminate cu o pensulă muiată în alcool denaturat.
Specii şi varietăţi
Sedum bellum, provenită din Mexic, are tulpini târâtoare lungi de 30 de cm, cu frunze mici, rotunde, verde-deschis, acoperite cu un strat ceros alb.
Florile, albe, apar la sfârşitul iernii, în
corimbi plaţi situaţi la capătul tulpinilor. Tot de origine mexicană este şi
Sedium morganianum, cu tulpini căzătoare lungi de 60-90 cm, complet acoperite de frunze cărnoase şi ascuţite, de culoare gri-verde palid. Florile sunt roz palid sau roşii şi apar din iunie până în septembrie.
Sedum rubrotinctum are aceeaşi provenienţă, dar este un
arbust pitic, înalt de 20 de cm, cu frunze cărnoase, rotunjite, verde-deschis (roşii
vara, dacă pământul este uscat).
Sedum oxypetalum are tulpini groase şi cărnoase, cu frunze subţiri,
lanceolate, verzi. Florile, în corimbi, sunt roşii şi uşor parfumate. Aceste patru specii de origine sud-americană sunt sensibile la îngheţ, dar rezistentă este
Sedum sieboldii, de origine japoneză. Are frunzişul căzător, în
rozete, pe tulpini lungi de 25 de cm.
Frunzele, la început gri-albăstrui, devin gri-verde cu nuanţe de roşu. Florile roz, în corimbi, apar prin octombrie. Foarte apreciată este
varietatea "
Mediovariegatum", cu frunze gri caracterizate prin prezenţa unei pete galbene mari în centru.
Sedum spectabile este o
specie originară din China şi din Coreea care,
vara târziu, produce flori roz în formă de stea, reunite în cime plate. Total rustice şi potrivite pentru a fi cultivate în grădini stâncoase sunt, în schimb,
Sedum kamtschaticum, originară din Siberia, şi
Sedum rupestre, cu flori mici, galbene, stelate şi care creşte
spontan prin munţi.
