Sitemap Site Map

Sedum

larbă-grasă




Genul Sedum cuprinde numeroase specii foarte apreciate, nu numai pentru efectul produs de aspectul compact al frunzelor, ci şi pentru florile lor stelate. Sunt, în general, plante târâtoare sau căzătoare; unele specii pot fi chiar fără tulpini, cu frunze reunite în rozetă, sau pot avea un aspect de tufă compactă. Este vorba despre plante suculente cu frunze cărnoase în care se înmagazinează apa.

Cultivare


Cea mai mare parte dintre specii sunt rustice şi potrivite pentru a fi cultivate în grădini stâncoase. Dacă le cultivaţi în ghivece, folosiţi pământ obişnuit de flori amestecat cu puţin nisip fin, aşezând un strat de cioburi pe fundul vasului. Dacă folosiţi un ghiveci suspendat aşezaţi pe fundul său pietriş fin sau cioburi. Primăvara şi toamna, udaţi din abundenţă, lăsând compostul să se usuce între o udare şi alta, şi adăugaţi o dată pe lună un îngrăşământ lichid. Dacă, însă, doriţi să cultivaţi specii delicate, menţineţi plantele la o temperatură în jur de 18°C şi aşezaţi-le într-un loc cu multă lumină, însă nu în bătaia directă a razelor de soare. Toamna şi iarna, udaţi doar pentru a menţine uşor umed compostul. În perioadele friguroase puteţi lăsa plantele chiar şi în plin soare, dar temperatura nu trebuie să scadă sub 10°C.

Reproducere


Din vârful tulpinilor tăiaţi butaşi lungi de 8-10 cm. După ce lăsaţi ca locul tăieturii să se cicatrizeze timp de câteva zile, plantaţi-i într-un amestec de turbă şi nisip şi ţineţi vasul la umbră, la 13-16°C, până când apar rădăcinile. Semănarea speciilor rustice se face toamna, în vase aşezate în casă sau într-o seră rece. Speciile anuale sau bianuale se seamănă, însă, primăvara. Presăraţi seminţele, fără a le acoperi, pe suprafaţa udă a unui amestec format din compost uşor şi cel puţin un sfert de nisip fin. Stropiţi seminţele cu apă, pentru a le face să se lipească bine de pământ. Răsadniţa trebuie ţinută la umbră, la o temperatură de 13-18°C, până la apariţia plăntuţelor.

Pericole şi precauţii


Excesul de apă poate provoca putrezirea frunzelor. Speciile Sedum delicate vor fi protejate de îngheţuri şi de curenţii de aer rece. Coşenilele făinoase pot fi eliminate cu o pensulă muiată în alcool denaturat.

Specii şi varietăţi


Sedum bellum, provenită din Mexic, are tulpini târâtoare lungi de 30 de cm, cu frunze mici, rotunde, verde-deschis, acoperite cu un strat ceros alb. Florile, albe, apar la sfârşitul iernii, în corimbi plaţi situaţi la capătul tulpinilor. Tot de origine mexicană este şi Sedium morganianum, cu tulpini căzătoare lungi de 60-90 cm, complet acoperite de frunze cărnoase şi ascuţite, de culoare gri-verde palid. Florile sunt roz palid sau roşii şi apar din iunie până în septembrie. Sedum rubrotinctum are aceeaşi provenienţă, dar este un arbust pitic, înalt de 20 de cm, cu frunze cărnoase, rotunjite, verde-deschis (roşii vara, dacă pământul este uscat). Sedum oxypetalum are tulpini groase şi cărnoase, cu frunze subţiri, lanceolate, verzi. Florile, în corimbi, sunt roşii şi uşor parfumate. Aceste patru specii de origine sud-americană sunt sensibile la îngheţ, dar rezistentă este Sedum sieboldii, de origine japoneză. Are frunzişul căzător, în rozete, pe tulpini lungi de 25 de cm. Frunzele, la început gri-albăstrui, devin gri-verde cu nuanţe de roşu. Florile roz, în corimbi, apar prin octombrie. Foarte apreciată este varietatea "Mediovariegatum", cu frunze gri caracterizate prin prezenţa unei pete galbene mari în centru. Sedum spectabile este o specie originară din China şi din Coreea care, vara târziu, produce flori roz în formă de stea, reunite în cime plate. Total rustice şi potrivite pentru a fi cultivate în grădini stâncoase sunt, în schimb, Sedum kamtschaticum, originară din Siberia, şi Sedum rupestre, cu flori mici, galbene, stelate şi care creşte spontan prin munţi.



Sedum
5.0 din 5 bazat pe 1 vot

Părerea ta contează



    Nume
    Adresă email (confidenţial)
    Mesaj
    Introduceţi caracterele Reincarca imagine