Sitemap Site Map

Senecio

Cineraria




Speciile cuprinse în genul Senecio sunt în număr de circa 3000 şi sunt răspândite, în forme, dimensiuni şi caracteristici diverse din Europa de Nord până în sudul Africii. Genul se împarte în trei grupuri principale: speciile erbacee şi arbustive, speciile suculente şi speciile căţărătoare.

Cultivare


Speciile erbacee şi arbustive fac flori din decembrie până în iunie. Pentru a prelungi perioada de înflorire, ţineţi-le la o temperatură cuprinsă între 10 şi 16°C, într-un loc bine luminat, dar nu la soare, şi udaţi din abundenţă (pentru a menţine umiditatea, le puteţi aşeza pe o tavă cu pietriş ud). O dată la zece zile puteţi fertiliza terenul cu îngrăşământ lichid. Fiind plante de tip anual, se elimină vara, după înflorire. Speciile suculente se transplantează în martie sau în aprilie într-un amestec de compost cu nisip grosier în raport de 2:1, folosind vase cu diametrul de până la 13 cm. Când nu mai încap în vas, înmulţiţi planta prin butaşi, eliminând planta-mamă. Primăvara şi vara asiguraţi o poziţie a plantei la lumină şi la soare, temperaturi în jur de 18-21°C şi udări regulate (suprafaţa compostului trebuie să se usuce înainte de o nouă udare). Aceste plante nu au nevoie de stropire a frunzelor cu apă şi nici de îngrăşăminte. O poziţie la soare trebuie asigurată şi toamna, ca şi iarna, cu o temperatură ideală de 10-16°C (dar poate coborî chiar până la 5°C). Totuşi, udările trebuie să fie moderate şi vor fi întrerupte când temperatura coboară sub 10°C, cu condiţia ca soarele să nu provoace evaporarea apei. Speciile căţărătoare se transvazează primăvara într-un amestec format din trei părţi de compost şi una de nisip, în vase cu un diametru de până la 18 cm. Folosiţi tutori pentru tulpini. Dacă preferaţi ca planta să aibă formă de tufă, puteţi reteza vârfurile lăstarilor. În privinţa expunerii la lumină, a temperaturii ideale şi a udărilor, sunt valabile cele menţionate pentru speciile suculente, cu singura diferenţă a administrării de îngrăşământ lichid la fiecare trei săptămâni, primăvara şi vara.

Reproducere


Însămânţarea speciilor erbacee şi arbustive se efectuează între mai şi iulie, după care plantele tinere vor trece prin iarnă la o temperatură de minimum 7°C. Este vorba despre o operaţiune foarte delicată şi de aceea, deseori, este mai convenabil să se cumpere direct plante. Speciile suculente se înmulţesc prin butaşi, lungi de 8-10 cm, prelevaţi din ramurile plantei. După ce, timp de câteva zile, aţi lăsat să se cicatrizeze zona tăiată, plantaţi-i într-un amestec format din două părţi de compost şi una de nisip grosier, lăsându-i la umbră. Pentru speciile care formează grupuri mari, înmulţirea se efectuează vara cu lăstari bazali sau tăind planta în fragmente care au rădăcini. La speciile căţărătoare prelevaţi butaşi de 8 cm de la vârful tulpinilor, imediat de sub un nod, primăvara sau la începutul verii. După ce aţi tratat locul tăieturii cu hormoni rizogeni, plantaţi butaşii într-un amestec de turbă şi de nisip grosier în părţi egale, ţinând ghivecele la căldură, la umbră şi uşor umede. După o perioadă de circa şase săptămâni plăntuţele pot fi tratate ca plante mature.

Pericole şi precauţii


La speciile erbacee şi arbustive, curenţii de aer sau lipsa apei provoacă îngălbenirea şi ofilirea frunzelor; excesul de apă provoacă înnegrirea lor pe margini. La speciile suculente şi căţărătoare, prea multă apă în timpul iernii sau un drenaj incorect pot duce la moartea plantelor. Păduchii verzi şi coşenila făinoasă se previn prin insecticide sistemice; depunerile albicioase lăsate de coşenila se elimină cu o pensulă muiată în alcool denaturat. Musca albă, prezentă pe faţa inferioară a frunzelor, este mult mai tenace şi se elimină cu un insecticid pe bază de piretru. Prezenţa larvei care perforează frunzele, trădată de o urmă caracteristică lăsată pe faţa lor inferioară, poate fi înlăturată prin insecticide sistemice; dacă o descoperiţi pe una din frunze străpungeţi-o cu un ac lung.

Specii


Senecio cruentus, originară din insulele Canare, este o plantă perenă cu poziţie verticală, cu tulpini şi frunze catifelate. Frunzele sunt verde-închis, cu faţa inferioară într-o nuanţă roşcată, iar florile sunt purpurii şi asemănătoare margaretelor. Din această specie derivă hibrizii Senecio hybridus, cu frunze dinţate şi flori în ciorchini mari, cu petale roz, albastre sau purpurii în jurul unui centru galben-portocaliu. Printre speciile suculente de origine sud-africană se află: Senecio articulatus, cu tulpini cărnoase acoperite de segmente gri-verzi sau albastre, frunze mici şi flori alb-gălbui, Senecio hawortii, acoperită de un puf alb, cu tulpini verticale şi frunze cilindrice, şi Senecio rowleyanus, cu tulpini târâtoare care formează un covor scund şi extins şi o grămadă de frunze verzi, sferice şi lucioase. Dintre speciile căţărătoare, semnalăm Senecio macroglossus, veşnic verde, cu frunze asemănătoare iederei şi flori mici, cu un disc mic în mijloc, galben. Varietatea variegatum are tulpini purpuriu-şters şi frunze împestriţate cu galben-crem.



Senecio
4.5 din 5 bazat pe 2 voturi

Părerea ta contează



    Nume
    Adresă email (confidenţial)
    Mesaj
    Introduceţi caracterele Reincarca imagine