Sitemap Site Map

Syringa

Liliac




Genul Syringa cuprinde circa 20 de specii de arbuşti sau arboraşi cu frunze căzătoare, originare din sud-estul Europei şi din Asia Orientală. Cultivate pentru florile lor tubuloase şi parfumate, reunite în ciorchini conici sau piramidali, speciile de liliac pot fi folosite pentru bordurile de arbuşti, ca fundal pentru erbacee perene sau izolate.

Cultivare


Plante rustice şi rezistente la temperaturile joase, cresc bine pe terenuri fertile, bogate în humus, bine drenate, neutre sau uşor alcaline. În perioada de creştere, au nevoie de soare şi de udări regulate. Iarna, tăiaţi de la bază ramurile slabe şi, pentru ca planta să aibă un aspect compact, efectuaţi după înflorire, o tăiere de ajustare. Plantele bătrâne pot fi "întinerite" printr-o tăiere drastică iarna, dar ele nu vor mai înflori în primăvara următoare. Sunt plante apte pentru a fi cultivate şi în mediul urban, pentru că rezistă bine la poluare.

Reproducere


Speciile pot fi însămânţate în ghivece primăvara sau toamna, îndată ce seminţele se coc. Varietăţile se înmulţesc, în general, prin marcotaj, prin butăşire artificială sau prelevând butaşi, erbacei sau semilemnoşi, în timpul verii. Pot fi şi altoiţi, iarna.

Pericole şi precauţii


Speciile de liliac pot fi atacate de coşenile care se combat iarna cu uleiuri albe activate, de tripside şi de alte insecte care provoacă decolorarea şi deformarea sau perforarea frunzelor. Dintre bolile care au drept cauză ciupercile, cea mai periculoasă este cea provocată de Armillaria (varietate parazită a ghebelor), care apare toamna. Plantele trebuie tratate preventiv cu fungicide. Dacă, însă, sunt atacate, distrugeţi-le din rădăcină, pentru a evita răspândirea bolii.

Specii şi varietăţi


Cea mai cunoscută este Syringa vulgaris, originară din Europa de Est, înaltă de 5-6 m, care, în aprilie-mai poartă ciorchini conici de flori violete, foarte parfumate. Au fost selecţionate foarte numeroase varietăţi cu flori simple şi duble, în nuanţe de violet ("Decaisne", "Monge"), roz ("Marechal Foch") şi de alb ("Mme Lemione", "Jan van Toi"). Syringa x persica, plantă mai scundă şi mai compactă, are inflorescenţe mici violete. Syringa afghanica, arbust de origine chineză, înaltă de numai1-2 m, oferă privirii, la sfârşitul primăverii, flori delicate violete şi frunze crestate fin. Syringa pubescens patula "Miss Kim" este un arbust înalt de circa 2 m care, primăvara şi la începutul verii, are flori violete în formă de ciorchine; toamna, frunzele devin purpurii.



Syringa
5.0 din 5 bazat pe 2 voturi

Părerea ta contează



    Nume
    Adresă email (confidenţial)
    Mesaj
    Introduceţi caracterele Reincarca imagine