Acest
gen de plante, de provenienţă asiatică şi europeană, cuprinde mai mult de 100 de
specii cu
bulb şi cel puţin o mie de
varietăţi horticole împărţite în secţiuni diferite, în funcţie de înălţime, care variază mult, se adaptează bine la cultivarea în straturi, în jardiniere şi vase mari sau în ghivece de mari dimensiuni.
Florile splendide, solitare, constituite din 6 tepale, pot avea o formă ascuţită, rotunjită sau cu franjuri. Originare din ţările reci, lalelele se adaptează minunat şi la
clima mediteraneană, unde cultivarea lor nu necesită o atenţie deosebită.
Cultivare
Primăvara sau
vara, aceste plante preferă locurile însorite sau foarte puţin umbrite şi un
compost de calitate bună, menţinut la
umiditatea necesară. Când
florile se ofilesc, trebuie îndepărtate, lăsând însă pe loc tulpinile şi
frunzele, indispensabile pentru a asigura hrana bulbului. Dacă vreţi să scoateţi bulbii din pământ după înflorirea plantei, replantaţi-i într-un loc adăpostit şi la umbră; când
frunzele se vor usca, scoateţi-i din nou şi puneţi-i în cutii, la loc uscat, până în
toamna următoare. Perioada cea mai potrivită pentru a planta bulbii în ghivece este luna septembrie, dar este posibil să efectuaţi această operaţie până la începutul lui noiembrie, folosind un
compost poros uşor fertilizat. Pregătiţi un drenaj corespunzător şi adăugaţi un pumn de sfărâmături de calcar sau de cretă. Îngropaţi bulbii la o adâncime de circa 10 cm, la o distanţă de 10-15 cm unul de altul şi presaţi cu mâinile
compostul pe care îl veţi menţine în continuare doar puţin umed. Udaţi mai din abundenţă abia când plăntuţele încep să crească.
Reproducere
Se efectuează în perioada de toamnă, separând pur şi simplu bulbii în momentul când îi plantaţi.
Speciile botanice se pot
reproduce şi prin
seminţe.
Pericole şi precauţii
Limacşii pot crea câteodată probleme frunzelor şi tulpinilor lalelelor, dar pot fi combătuţi cu momeli otrăvite.
Specii şi varietăţi
Tulipa fosteriana,
specie provenită din Asia Centrală, are
flori stacojii, cu pete negre şi galbene în interior, iar
Tulipa greigii, o plantă cu bulb originară din Turkestan, are flori în formă de cupă, colorate în portocaliu şi roşu şi, în interior, cu pete galben-portocalii înconjurate de o linie neagră.
Tulipa kaufmanniana sau crinul de apă din Turkestan, are flori galbene sau galben-palid pătate cu roz în exterior.
Tulipa praestans are flori de un roşu viu frumos.
Tulipa tarda are flori de culoare albă cu nuanţe de galben în interior şi de galben-verzui şi de roşu la exterior. În sfârşit,
Tulipa turkestanica produce flori albe în formă de stea, caracterizate printr-o pată galbenă la bază, pe faţa interioară a fiecărei tepale. Se cultivă în special soiuri subîmpărţite în 14-15 grupuri diferite în funcţie de înălţimea plantei şi, mai ales, de formele atât de variate ale florilor. Acestea pot fi simple sau duble, pot avea tepale întregi sau franjurate pe margini, pot fi deschise în formă de "stea" sau închise, în formă de "cupă", într-o gamă infinită de culori.
