Genul cuprinde circa 250 de
specii răspândite în special în regiunile temperate şi tropicale ale continentului american. Plante cu aspect de tufă, cu
frunze dinţate şi
lanceolate,
speciile de
Verbena produc, la începutul verii, nişte
flori parfumate, viu colorate, reunite în
inflorescenţe apicale. În funcţie de
varietăţile existente, sunt potrivite pentru a înviora aspectul straturilor din grădină, al jardinierelor şi al vaselor de mari dimensiuni.
Cultivare
La sfârşitul lui aprilie şi în mai, pregătiţi un
compost la care adăugaţi puţin nisip şi bălegar bine macerat şi sădiţi plăntuţele într-un vas de 30 de cm.
Primăvara şi
vara, trebuie să stea mult în soare, cu udări regulate, moderate şi se va adăuga în apă, după apariţia bobocilor, la fiecare două săptămâni, puţin îngrăşământ lichid.
Toamna şi o dată cu apropierea iernii, udările trebuie reduse treptat. Înlăturaţi speciile
anuale după ce au terminat de înflorit şi, în locul lor, puneţi-le pe cele pe care vreţi să le păstraţi peste iarnă într-un loc adăpostit şi în bătaia razelor de soare. Când frigul se intensifică acoperiţi terenul sau vasul.
Reproducere
În februarie sau martie, se presară
seminţele pe suprafaţa unui
compost bine udat, într-o răsadniţă, acoperindu-le cu un strat subţire de nisip fin. Este bine să ţineţi totul într-un loc parţial umbrit şi la o temperatură de 18-24°C, mutându-le mai la lumină, când seminţele vor încolţi. Plăntuţele vor fi mutate în vase după ce a apărut a treia pereche de frunzuliţe şi duse în grădină la locul lor, când au devenit mai viguroase.
Reproducerea prin
butaşi se va face în august sau la începutul lui septembrie, plantând
butaşii de 5-8 cm, obţinuţi din vârful tulpinilor, într-un compost de nisip şi turbă în proporţii egale. Butaşii trebuie să rămână la umbră nu prea deasă, cu
umiditatea necesară şi la 16-18°C până apar
rădăcinile, apoi pot fi mutaţi în ghivece. Vor putea fi plantaţi în aer liber abia în
primăvara următoare.
Pericole şi precauţii
Putrezirea rădăcinilor, cauzată de excesul de apă, poate fi prevenită printr-un drenaj corect.
Afidele (
păduchii) care atacă uneori plantele tinere se elimină cu
insecticide pe bază de piretru.
Specii şi varietăţi
Verbena bonariensis, originară din America de Sud, cu
tulpini ramificate înalte de până la 90 de cm, este o
specie rustică, având frunze verde-închis, cu inflorescenţe de la lila la culoarea lavandei. Destul de răspândită şi mult mai mică decât aceasta este
Verbena x hybrida, reprezentând un grup de
hibrizi cu aspect de tufă răsfirată, cu flori parfumate şi cu un colorit foarte variat. Dintre numeroasele varietăţi, "
Blaze" are flori stacojii, "
Sissinghurst" roz palid, "
Amethyst" albastru luminos, în timp ce hibrizii "
Sparkle Mixed" se disting prin faptul că sunt plante târâtoare, iar
florile sunt pătate cu alb într-o gamă largă de tonalităţi.
Verbena rigida, plantă perenă cu
rădăcini tuberizate, de origine sud-americană, cultivată în general ca anuală, produce
vara flori de culoare violetă sau roşu magenta.
