Acest
gen cuprinde un mare număr de
specii, printre care cunoscuta
pansea de grădină şi numeroşi
hibrizi derivaţi din
Viola tricolor şi cunoscute ca
Viola x wittrockiana.
Florile catifelate, în culorile şi nuanţele cele mai variate, sunt plate şi formate din 5
petale rotunjite. Este o plantă care se adaptează foarte bine la cultivarea în ghivece şi jardiniere, fără a avea nevoie de o îngrijire deosebită.
Cultivare
În funcţie de
varietăţile alese, efectuaţi plantarea
primăvara sau
toamna. Plantaţi
speciile anuale în martie sau în aprilie, pentru a obţine
flori vara târziu; cele care înfloresc
iarna sau
primăvara vor fi puse în pământ în septembrie sau în octombrie şi tratate ca
bianuale. Primăvara transvazaţi-le pe cele
perene, folosind un
compost pe bază de pământ de flori la care se adaugă puţin îngrăşământ. În toate situaţiile menţineţi o distanţă de 10 cm între plăntuţe şi asiguraţi un drenaj corect. Primăvara şi
vara, pot fi expuse direct la soare sau în penumbră, cu udări regulate pentru a menţine
compostul umed. În timpul perioadei de înflorire, se poate adăuga în apă puţin îngrăşământ lichid. Pentru a prelungi înflorirea, îndepărtaţi cu regularitate
florile ofilite.
Toamna şi
iarna, plantele anuale trebuie eliminate, iar cele care durează mai mult trebuie stimulate la sfârşitul perioadei de înflorire cu puţin pământ amestecat cu
frunze descompuse sau cu un îngrăşământ. Unele specii perene cultivate în aer liber au tendinţa de a se extinde peste măsură.
Reproducere
Însămânţatul se efectuează din iunie până la începutul lui august, pe suprafaţa compostului, apoi se udă din abundenţă şi se pune într-un loc răcoros şi umbrit. Când apar, plăntuţele au nevoie de multă lumină; atingând înălţimea de o palmă, mutaţi-le în ghivece mici şi sădiţi-le definitiv în septembrie sau în octombrie. Hibrizii
Viola x wittrockiana, semănaţi vara, vor înflori în iarna şi în primăvara anului următor. O altă soluţie ar fi să le însămânţaţi sub capac de sticlă în februarie-martie, să le sădiţi definitiv în aprilie şi să le vedeţi înflorind în acelaşi an. Înmulţirea prin
butaşi este posibilă pentru toate speciile perene. În iunie tăiaţi lăstarii fără boboci de floare, în lungime de 2,5-5 cm şi plantaţi-i într-un amestec de nisip şi turbă în proporţii egale. Menţineţi amestecul umed şi la umbră şi, când plăntuţele au făcut
rădăcini, mutaţi-le în
compost. Speciile perene se pot înmulţi şi prin
divizarea tufelor adulte, primăvara sau toamna, plantând separat segmentele rezultate.
Pericole şi precauţii
Afidele se distrug cu
insecticidele potrivite. Limacşii sunt foarte periculoşi pentru aceste plante, dar pot fi ţinuţi şi ei la distanţă cu produsele specifice.
Specii şi varietăţi
Viola cornuta, provenită din munţii Pirinei, are flori albastre ca
lavanda, prevăzute cu un pinten lung.
Varietatea sa
Viola cornuta "
Alba" are flori albe. Cunoscută şi sub denumirea de toporaş,
Viola odorata, plantă perenă care înfloreşte primăvara foarte devreme, are frunze verde-intens şi flori foarte parfumate violet-închis.
Viola tricolor sau panseaua este originară din Europa şi s-a răspândit aproape peste tot; culoarea florilor sale variază de la roşu la galben şi la alb.
Viola x wittrockiana este numele panselei de grădină şi cuprinde un grup mare de hibrizi deveniţi pereni, de obicei cultivaţi ca
anuali sau bianuali. Printre varietăţile sale semnalăm: "
Roggli Giant", cu flori mari şi culori catifelate; varietăţi frumoase care înfloresc vara sunt "
Irish Molly", galben-arămiu, "
Jackanapes", cu flori
bicolore albastru-purpuriu închis şi galben, şi "
Maggie Mott", lila palid; cu înflorire timpurie este seria "Clear Crystal", monocoloră sau în culori amestecate.
