Genul are 12
specii de
arbuşti cu
frunze căzătoare, originari din Asia orientală, cultivaţi pentru
florile lor în formă de pâlnie sau
campanulate, care se desfac, izolate sau adunate în
corimb, la sfârşitul primăverii şi începutul verii. Sunt plante potrivite pentru a fi aranjate în borduri mixte de arbuşti sau ca fundal pentru
erbacee perene mari.
Cultivare
Toate sunt plante
rustice, total rezistente la ger, care cresc bine în orice teren fertil, bine drenat, fie în locuri însorite, fie în penumbră. După înflorire, scurtaţi ramurile care au avut
flori şi tăiaţi ramurile bătrâne de la bază pentru a stimula apariţia unor muguri noi.
Reproducere
Însămânţaţi
speciile în ghiveci încă din toamnă.
Varietăţile se vor înmulţi prin
butaşi erbacei la începutul verii, prin butaşi semilemnoşi la jumătatea verii, prin butaşi lemnoşi din toamnă până
iarna.
Pericole şi precauţii
Destul de rezistentă la paraziţi; în general doar
afidele pot ataca mugurii de creştere, slăbind planta şi făcând-o lipicioasă prin dejecţiile lor. În caz de atacuri grave trataţi-o cu
insecticidele corespunzătoare. Mai periculoase şi mai dificil de combătut sunt bolile cauzate de ciuperci, cum ar fi cea a petelor de pe frunze sau Armillaria. În aceste cazuri distrugeţi părţile bolnave şi administraţi
fungicide.
Specii şi varietăţi
Specia cea mai cunoscută este
Weigela florida, originară din China şi Coreea, înaltă de circa 2,5 m, care produce
corimbi de flori în formă de pâlnie, roz-palid. Foarte decorative sunt varietăţile horticole "
Foliis Purpureis", cu
frunzele verzi ca bronzul, şi "
Variegatum", cu formă mai compactă şi cu frunze verde-gri tivite cu alb. Alte varietăţi interesante sunt "
Candida", cu flori campanulate alb-imaculat, şi "
Looymansii Aurea", cu
frunzele aurii şi flori roz-palid. Aceasta din urmă este potrivită mai ales pentru a fi cultivată în locuri semiumbrite.
