luca este caracterizată de la prima vedere prin
tulpina lemnoasă, în vârful căreia se formează unul sau mai multe smocuri de
flori lanceolate şi ascuţite. Printre numeroasele
specii care fac parte din acest
gen, unele pot atinge o înălţime de 12 m.
Inflorescenţele, compuse din multe flori albe
campanulate, cresc în centrul
rozetei de
frunze, susţinute de un
peduncul solid, înalt de până la 60 de cm.
Cultivare
Planta se transplantează în fiecare an,
primăvara, într-un pământ de flori cu
humus, folosind ghivece din ce în ce mai mari, ajungând până la 40 de cm în diametru; după aceea, va fi suficient să se înlocuiască în fiecare an un strat de 5 cm de la suprafaţa compostului.
Primăvara şi
vara udaţi moderat având grijă ca apa să nu băltească în jurul plantei; la fiecare 4 săptămâni adăugaţi un îngrăşământ lichid, luca are nevoie de
lumina directă a soarelui, care poate s-o facă să înflorească pe la jumătatea verii şi de temperaturi până la 29°C; când este foarte cald, aveţi grijă să-i stropiţi
frunzele dimineaţa.
Toamna şi
iarna, întrerupeţi administrarea de îngrăşământ şi reduceţi la minimum udarea. Nu expuneţi planta la temperaturi sub 7°C Yuca filamentosa este una dintre
speciile cele mai
rustice şi poate fi cultivată în aer liber şi la soare. Rezistă la geruri.
Reproducere
Însămânţaţi în februarie-martie, la 0,5 cm adâncime, folosind un amestec umed format din două părţi pământ de flori cu
humus şi una de
nisip grosier. Aşezaţi ghiveciul într-o răsadniţă la umbră şi la o temperatură de 21 °C Când
seminţele încolţesc, aşezaţi vasul cu plăntuţele la lumină şi, după trei luni, mutaţi-le într-un ghiveci de 13 cm drenat printr-un strat de cioburi aşezat pe fundul lui. O altă metodă de înmulţire constă în a tăia, primăvara sau
vara, porţiuni de tulpină, lungi de cel puţin 10 cm. După ce aţi lăsat să se usuce în câteva zile suprafaţa tăieturilor, plantaţi segmentele de tulpină (care nu trebuie să ajungă până la fundul vasului) într-un amestec de nisip
grosier şi
compost pe bază de turbă. Acoperiţi cu un clopot de plastic transparent, menţinând
umiditatea compostului, departe de
lumina directă a soarelui şi la o temperatură de 24-27°C. După trei săptămâni înlăturaţi clopotul de plastic şi, când
rădăcinile s-au prins şi au apărut muguraşi, mutaţi plăntuţele în vase separate. La unele specii, pot fi utilizaţi lăstarii din primăvară care se formează câteodată la baza plantei, cu condiţia să aibă o lungime de cel puţin 15 cm şi 4 frunze. Plantaţi-i într-un amestec de
compost şi nisip grosier, folosind o răsadniţă care va ţinută la umbră şi la o temperatură de 24°C.
Compostul trebuie să fie mereu umed şi, după 6-8 săptămâni, mutaţi noile plăntuţe în ghivece separate.
Pericole şi precauţii
Frunzele de la bază îşi pierd din culoare dacă lumina este insuficientă şi se vestejesc o dată cu toată planta, dacă udările sunt exagerat de abundente. Când frunzele sunt atinse de
mucegaiul gri (provocat de ciuperca Botrytis), îndepărtaţi-le şi trataţi planta cu fungicidul necesar. Petele de
puf albicios provocate de
coşenila făinoasă şi solzii bruni ale coşenilei brune se tratează cu un tampon de vată îmbibat în alcool denaturat sau cu
insecticidele specifice.
Specii şi varietăţi
Yucca aloifolia, originară din America Centrală, are frunze verde-închis, rigide, cu marginile
dinţate fin, dispuse în formă de rozetă. Inflorescenţele sunt compuse din grupuri dese de flori alb-gălbui, câteodată pătate cu purpuriu.
Yucca gloriosa este un
arbust vertical cu
tulpini solide şi frunze lanceolate, arcuite, ascuţite, lungi de circa 60 de cm;
florile se desfac la sfârşitul verii şi începutul toamnei, formând
ciorchini verticali.
Yucca texanum este o
specie foarte rară, cu frunze subţiri gri-albăstrui împodobite cu peri lungi albi şi flori alb-crem.
Yucca wipplei, americană, are frunze verde-gri, rigide, lungi de până la 90 de cm şi flori campanulate, alb-crem pătate cu violet, formând ciorchini verticali lungi de 2 m şi chiar mai mult.
Specia cel mai des cultivată în condiţiile noastre de climă este
Yucca filamentosa, rezistentă la geruri. Foarte decorativă este
varietatea "
Variegata", (
Pestriţa), cu frunze verde-albastru tivite cu alb care,
iarna, se pătează cu roşu.
