Plantele din
genul Zantedeschia, cunoscute mai bine sub denumirea de cale, sunt originare din regiunile mlăştinoase ale Africii Centrale şi de Sud. Este vorba despre plante lipsite de tulpină, cu
frunze bazale, largi şi sagitate.
Florile sunt reunite într-un
spadix caracteristic şi protejate de un înveliş (spat) larg, ca un cornet conic.
Cultivare
Efectuaţi transvazarea în februarie, folosind un pământ de
flori cu
humus amestecat cu turbă, plantând
rizomii la o adâncime de 5 cm. De la sfârşitul lui martie şi până în octombrie, aşezaţi plantele într-un loc bine iluminat (dar nu în bătaia razelor de soare), menţinându-le la o temperatură de 18-21°C
Zantedeschia aethiopica, în schimb, se plantează la sfârşitul lui august sau începutul lui septembrie şi trebuie menţinută la o temperatură de 13-16°C de la sfârşitul lui februarie până în mai, când se termină perioada de înflorire; după aceea, se poate coborî temperatura până la 10°C. La toate
speciile, udarea trebuie să fie moderată când începe creşterea şi va creşte treptat până când
frunzele s-au format complet. Din acest moment, se udă din abundenţă; când
florile se ofilesc, se reduce cantitatea de apă, până când a-junge doar cât să menţină
compostul uşor umed. În timpul perioadei de înflorire, se adaugă în apă, la fiecare două săptămâni, un îngrăşământ lichid şi se stropesc
frunzele (dar nu şi florile).
Toamna şi
iarna, calele vor fi ţinute la o temperatură de circa 13°C (face excepţie
Zantedeschia aethiopica). Când începe din nou perioada de creştere, ridicaţi temperatura până la 16°C
Reproducere
În timpul transplantării prelevaţi mugurii care cresc în jurul rizo-mului, trataţi zonele tăieturilor cu prafuri
fungicide şi lăsaţi-i să se usuce 1-2 zile. Plantaţi mugurii într-un vas umplut cu
compost şi, când au crescut suficient, schimbaţi-i în alt vas. Este posibilă şi înmulţirea prin sămânţă, dar metoda este prea laborioasă.
Pericole şi precauţii
În timpul perioadei de
repaus vegetal, excesul de apă şi temperaturile coborâte pot fi extrem de
dăunătoare plantei. Păianjenul roşu se combate cu produsele specifice şi mărind
umiditatea aerului din jurul plantei. Împotriva coşenilei făinoase poate fi suficientă o aplicare de alcool denaturat cu pensula.
Specii şi varietăţi
Specia cea mai cunoscută şi mai rustică (deşi nu suportă gerurile puternice) este
Zantedeschia aethiopica, cu frunze verde-închis şi
tulpini care, din iarnă până la începutul primăverii, poartă un înveliş (spat) alb-crem şi un spadix mare galben-auriu. Foarte frumoase sunt şi
varietăţile "
Childsiana", mai compactă şi cu flori mai multe şi "
Green Goddes", cu flori care au un înveliş (spat) marmorat cu verde-deschis. Smocuri de frunze
lanceolate, verde-strălucitor cu pete alb-argintii, caracterizează
Zantedeschia albomaculata, o plantă cu învelişul (spatul) în formă de pâlnie, alb sau galben-crem, cu un gât roşu, care înconjoară un spadix alb.
Zantedeschia eliottiana are frunzele
cordate şi flori care se desfac în mai-iunie, formate dintr-un înveliş (spat) galben-auriu, care înconjoară un spadix galben.
Zantedeschia pentlandii, perenă erectă, rizomatoasă, înaltă de 60-90 cm, poartă
vara inflorescenţe galben-aurii în formă de spadix şi un înveliş (spat) galben-citron strălucitor. O ultimă
specie demnă de menţionat este
Zantedeschia rehmanii, cu frunze verzi, deseori pătate cu alb. Florile au un colorit care variază de la roz-palid la roşu-viu, cu un spadix central alb-crem.
