Originar din America Centrală şi de Sud,
genul Zinnia cuprinde
specii erbacee şi subfruticuloase,
anuale sau
perene, caracterizate prin
flori de diferite forme şi culori care se desfac
vara şi se menţin până
toamna. Pentru că nu necesită o îngrijire deosebită, este o plantă ornamentală ideală pentru terase şi grădini.
Cultivare
Plantele din genul
Zinnia, chiar şi cele perene, se cultivă ca specii anuale. Pentru a obţine o înflorire abundentă şi prelungită, alegeţi un teren fertil, permeabil, preferabil calcaros, şi udaţi-l din abundenţă, mai ales
vara. Expuneţi plantele în plin soare, retezaţi-le vârfurile şi răriţi-le în timpul creşterii. Plantaţi-le la o distanţă de 25 cm (
varietăţile mai scunde) sau de 50 de cm (varietăţile mai înalte). Înainte de a le instala în locul lor din grădină, trataţi terenul cu un îngrăşământ pe bază de fosfor şi calciu.
Reproducere
Metoda de înmulţire cea mai simplă este prin însămânţare, care se va face la sfârşitul iernii sau începutul primăverii, la o temperatură de 16-18°C şi la adăpost. Când sunt suficient de mari pentru a fi manipulate, mutaţi plăntuţele în ghivece mici şi ţineţi-le într-o seră rece până la jumătatea sau sfârşitul primăverii. Plantaţi-le în grădină în mai-iunie. În cazul unor condiţii climaterice favorabile, puteţi să semănaţi direct în grădină în aprilie-mai, dar înflorirea va avea loc mult mai târziu.
Pericole şi precauţii
Păianjenul roşu poate fi eliminat prin
insecticidele specifice. Oidiumul se combate prin pulverizare cu sulf solubil. O altă boală, provocată de ciuperca
Alternaria zinniae, se manifestă prin pete mici, roşu-închis şi gri în centru şi cu ulceraţii negre pe tulpinile florilor. Se tratează cu produse pe bază de zinc (captan, zineb sau ferbam), dar poate fi prevenită cumpărând
seminţe sănătoase şi verificate.
Specii şi varietăţi
Zinnia angustifolia are
tulpini florale pătate cu roz,
pubescente şi
frunze acoperite şi ele de
puf;
florile sunt galbene sau, uneori, portocalii. Dintre varietăţile sale amintim "
Persian Carpet", cu flori duble,
bicolore sau monocro-matice, roşii, portocalii sau cărămizii.
Specia cea mai răspândită este
Zinnia elegans care are frunze amplexicaule, cu formă ovală sau cordată;
florile, solitare, sunt roşu-pur-purii. În cadrul acestei specii există numeroase varietăţi care se deosebesc profund între ele prin înălţime, culori, ţinută şi formă a florilor: plantele din grupul "
Cactus" nu depăşesc înălţimea de 15 cm; cele din seria "
Thumbelina" sunt pitice şi au flori simple sau semiduble de diferite culori (galben, roşu etc); varietăţile din grupul "
Floare de dalie" au flori asemănătoare cu daliile, duble şi plate; varietăţile din seria "
Polar Bear" au flori colorate în alb, "
Dream" au culoarea nalbei, "
Golden Dawn" au culoarea galben-auriu, iar "
Hallo" au culoarea roşu-stacojiu. O ultimă
specie demnă de menţionat este
Zinnia linearis care are frunze mai înguste decât cele ale altor specii şi flori portocalii. Este deosebit de potrivită pentru straturi de flori şi borduri.
