Boala albă
Această boală, numită şi oidium după numele ciupercii care o provoacă, se manifestă pe
frunze şi uneori, pe
tulpini şi pe
flori. Rezultatul vizibil şi imediat sunt petele de un alb-murdar şi prăfoase. Părţile afectate mai întâi se deformează şi apoi se usucă. Sunt foarte multe plantele predispuse la această boală criptogamică (
fucsia,
crizantemele,
begoniile, trandafirii şi hortensiile), care se dezvoltă şi în condiţiile unei clime uscate. Pentru a preveni sau a opri infecţia se poate folosi tradiţionalului sulf solubil, sau
fungicidele chimice, mai eficace şi uşor de găsit în comerţ.
Mucegaiul gri
Când sunt afectate de această boală,
frunzele, tulpinile, bobocii multor plante cultivate (de exemplu,
trandafirul, cârciumăreasa, crinul) devin cenuşii şi prăfoase. Adesea sunt atacaţi şi bulbii,
tuberculii sau
rizomii, fie în pământ, fie conservaţi în magazie. Răspândirea sporilor este favorizată de anotimpurile umede şi ploioase. Este preferabil să se prevină această boală decât să se încerce combaterea ei când deja s-a răspândit; păstraţi mediul sănătos şi aerisit, distrugeţi vegetalele afectate pentru a evita răspândirea infecţiei provocată de ciupercă. în zone cu climă deosebit de umedă, cultivaţi pe cât posibil plante rezistente la această boală.
Rugina
Provocată de diverşi
agenţi patogeni, în primul rând, de unele ciuperci, este frecventă pe
frunzele multor plante de grădină (de exemplu
iris, garoafă, muşcată,
trandafir) şi se manifestă prin nişte „pustule" caracteristice, de culoare brun-portocalie. în general, nu provoacă pagube grave şi poate fi combătută uşor cu
fungicide speciale sau produse pe bază de zinc. Se recomandă culegerea şi arderea părţilor afectate.
Peronospora
Această ciupercă, după ce se dezvoltă în interiorul părţilor verzi, produce un mucegai cenuşiu pe partea inferioară a frunzelor, provocând uscarea zonelor afectate. în unele cazuri provoacă şi deformarea plantei. Deoarece pagubele pot fi foarte mari, trebuie să se intervină
preventiv, păstrând un mediu sănătos sau tratând plantele, mai ales în seră sau în anotimpurile umede, cu produse pe bază de cupru.
Cărbunele
Se aseamănă cu
rugina, dar nu are culoare portocalie, ci neagră. Provoacă
pustule sau umflături pe frunze şi pe
peţiol. Boala este produsă tot de o ciupercă.
Pete şi deformări ale frunzelor
Sunt foarte numeroşi paraziţii fungici care, trăind în interiorul plantei, produc
pete şi deformări fără apariţia mucegaiului. Printre plantele cele mai afectate de pete sunt trandafirul,
azaleea,
garoafa,
irisul şi
hortensia. Deformarea cea mai tipică este băşicarea frunzelor, după care urmează adesea uscarea părţilor afectate. Şi în acest caz se poate interveni în mod eficient cu produse pe bază de cupru şi sulf. Se recomandă de asemenea extirparea tuturor frunzelor pătate ce pot răspândi infecţia.
Putregaiul răsadniţelor
Ciupercile responsabile de acest tip de boală sunt diverse, dar au cam acelaşi tip de manifestare şi pot ataca aproape toate plantele ornamentale, de curând încolţite. Răspândite pe pământul răsadniţei şi favorizate de un mediu cald şi umed, ele afectează plantele la baza tulpinii, provocând mai întâi vestejirea şi apoi moartea lor. Se răspândesc foarte repede. Pentru a preveni această infestare, efectuaţi însămânţarea pe substraturi care nu reţin prea mult apa (nisip); nu puneţi
seminţele prea des şi aerisiţi răsadniţa ziua, pentru a nu reţine
umiditatea.
Alte cauze ce provoacă daune
De multe ori plantele suferă din cauze ce nu sunt provocate de
agenţi biologici, animale sau vegetale, ci de condiţii ambientale defavorabile. Temperaturi prea mari sau prea scăzute pot provoca la
speciile mai sensibile, îngălbenire, cădere a frunzelor sau a bobocilor florali. Foarte
dăunător este îngheţul tardiv, când planta este deja în vegetaţie. O problemă dintre cele mai frecvente, mai ales la plantele cultivate în casă, pe verande sau în seră, este
lipsa luminii, care provoacă o creştere anormală, cu alungirea internodurilor şi o coloraţie palidă a frunzelor. Foarte importantă este distribuţia apei în sol: o perioadă prelungită de secetă va cauza îngălbenirea şi căderea frunzelor, uscarea vârfurilor, oprirea creşterii şi moartea plantei. Dacă aveţi probleme cu
irigarea solului (şi locuiţi într-o zonă aridă), ar fi bine să alegeţi
specii adaptate unui mediu uscat. Şi excesul de apă în teren este dăunător, mai ales pentru plantele din ghiveci şi cele plantate în terenuri grele (argiloase) sau mlăştinoase; provoacă de asemenea căderea frunzelor şi putrezirea rădăcinilor şi ulterior, duce la moartea plantei.
O altă cauză care determină o dezvoltare necorespunzătoare a plantei este
carenţa sau surplusul de substanţe minerale din pământ, cum este cazul azotului în exces din cauza unor fertilizări defectuoase.
Lipsa unor microelemente cum ar fi borul, magneziul, zincul şi fierul, în anumite cazuri, pot determina patologii specifice. Un element foarte important cum este calciul, indispensabil pentru creşterea multor plante, este dăunător pentru speciile care preferă terenurile acide, de exemplu
azaleea, ciclamele, arbuştii
Erica,
feriga,
gardenia şi rododendronul.
