Păduchii (afidele)
Păduchii sunt mici insecte de culoare neagră, galbenă, roz sau verde care trăiesc în colonii numeroase şi se hrănesc cu seva plantei. Se întâlnesc mai frecvent la nivelul tinerelor vârfuri vegetative, însă există şi
păduchi care infestează bulbii,
tuberculii,
rizomii şi
rădăcinile. Dejecţiile lor, zaharoase şi lipicioase, favorizează, prin căderea pe
frunzele situate mai jos, dezvoltarea
mucegaiului negru denumit şi
rugina-frunzelor, care va deteriora ulterior planta. Înţepăturile păduchilor, pe lângă faptul că produc vestejirea şi deteriorarea plantei, pot produce boli virale. În unele circumstanţe pot de asemenea determina formarea unor gogoşi cărnoase care conţin în interiorul lor numeroşi
păduchi şi dejecţii lipicioase. Dacă
păduchii nu sunt numeroşi ei pot fi uşor îndepărtaţi cu apă călduţă; dacă însă contaminarea este masivă, se poate folosi un
insecticid pe bază de piretru sau pirimicarb.
Coşenilele
Coşenilele sunt foarte răspândite în cazul plantelor de apartament, dar pot infesta şi multe
specii suculente. Ca şi
păduchii, ele înţeapă şi sug seva plantelor, putând transmite virusuri şi favoriza dezvoltarea mucegaiurilor sau ruginei. Protejate de carapace dure şi ceroase, sunt dificil de îndepărtat definitiv, chiar utilizând produse chimice potente. În mod obişnuit sunt combătute cu uleiuri albe parafinice activate. Chiar şi pulverizarea de apă şi alcool poate produce rezultate bune; este important să udăm toată planta, chiar şi sub
frunze şi în crăpăturile scoarţei, unde se pot ascunde cu uşurinţă insectele. De regulă, tratamentul se efectuează în timpul perioadei de iarnă, când plantele sunt în
repaus, pentru a nu le deteriora şi pentru a avea de tratat o suprafaţă mai limitată. Din păcate, nu întotdeauna aceasta este perioada de maximă vulnerabilitate a insectei. Doze moderate de insecticid pot fi mai eficace dacă sunt administrate atunci când ouăle se deschid şi din ele ies
larvele. Un sfat: când contaminarea este masivă şi planta nu are o valoare deosebită, o puteţi elimina.
Aleuroidele
Numite şi
musculiţele albe sau
fluturaşii albi, aceste minuscule insecte prosperă mai ales atunci când
clima este caldă-uscată, însă pot fi
dăunători chiar şi în perioadele reci. Îşi depozitează ouăle pe faţa inferioară a frunzelor; exemplarele tinere care apar din ele nu provoacă mari daune, dar pătează
frunzele. Sunt vizibile cu claritate, având forma unor coji mici, albe şi ovale. În schimb, adulţii sunt periculoşi deoarece, pentru a facilita adeziunea ouălelor la frunze, secretă, ca şi
păduchii, un produs vâscos, care favorizează extinderea unei rugine, care în scurt timp distruge frunzele. Plantele cel mai frecvent contaminate sunt
azaleea,
ciclamenul şi
begonia. În cazul unei infestări masive se pot obţine rezultate acceptabile prin atârnarea unor cartonaşe sau bucăţele de plastic galbene, unse cu o substanţă lipicioasă. Insectele vor fi artase de culoare şi vor rămâne inevitabil lipite.
Tripsidele
Răspândirea acestor insecte cu corpul alungit este favorizată de un ambient cald-umed; de aceea, se întâlnesc adesea din abundenţă în serele în care se cultivă plantele de apartament. Se localizează de obicei pe faţa inferioară a frunzelor, provocând apariţia de zone depigmentate sau necrotice, argintii, deformate sau uscate. În afara daunelor directe, înţepăturile cauzează infecţii bacteriene sau virale. Printre plantele cel mai frecvent infestate se numără
azaleele, ciclamenul şi
crizantemele. Se combat eficient cu ajutorul insecticidelor pe bază de piretru.
Gandacii
Aceste insecte se recunosc uşor deoarece sunt dotate cu o carapace dură şi un aparat masticator robust. Larvele unora dintre specii trăiesc în pământ, hrănindu-se cu
rădăcini,
bulbi sau
tuberculi. Foarte dăunători pentru unele plante ornamentale (
rododendron,
azalee, ederă,
aralie,
ciclamen, etc), gândacii acestora sunt des întâlniţi în grădini şi terase, însă mai puţin frecvenţi în casă; uneori, larvele care se găsesc în pământ pot provoca daune. Gândacii adulţi rămân ziua ascunşi în pământ, iar noaptea ies pentru a mânca frunzele, pe marginea cărora produc eroziuni caracteristice semicirculare. Se pot elimina aşezând pe pământ o pânză şi lovind uşor noaptea plantele pentru a-i face să cadă, sau împrăştiind pe pământ un insecticid specific.
Acarienii
Denumiţi în mod obişnuit “
păianjenii roşii”,
acarienii pot infesta foarte multe plante, producând prin înţepăturile lor îngălbenirea şi căderea frunzelor. Fiind foarte mici sunt vizibili cu ochiul liber (sau mai uşor utilizând o lupă măritoare) numai printr-un examen atent al feţei inferioare a frunzelor, unde, în cazul contaminărilor masive, apare şi o pânză mătăsoasă întinsă până la nivelul inserţiei peţiolului pe ram. Se dezvoltă mai ales atunci când atmosfera este caldă-uscată, pe plantele care au fost anterior tratate cu
insecticide chimice. Atunci când boala este într-un stadiu avansat, partea internă a frunzelor şi noile
vlăstare prezintă şi ele alterări ale ţesutului vegetal.
Acarienii pot fi eliminaţi cu ajutorul unor
acaricide specifice, care însă pot deveni inutile după câteva tratamente succesive, obligând la schimbarea produsului.
