Sitemap Site Map

Multiplicarea vegetativă

Butăşirea, marcotajul




Dacă se doreşte reproducerea unei plante care să aibă aceleaşi caracteristici cu planta-mamă, mai ales dacă este vorba de hibrizi horticoli, veţi folosi înmulţirea vegetativă; seminţele ar putea fi sterile sau, rezultând în urma unei fecundări, nu ar oferi garanţia obţinerii unei plante identică cu planta-mamă. Metodele cele mai folosite sunt: butăşirea, marcotajul, butăşirea forţată şi desfacerea tufelor.

Butăşirea


Una dintre activităţile cele mai pasionante ale grădinăritului este fără îndoială aceea de înmulţire a plantelor prin butaşi. în afară de a avea satisfacţia de a fi executat această tehnică uşoară, nu va mai fi nevoie să cumpăraţi mereu plante noi, pentru a le reînnoi sau înlocui periodic pe cele care îmbătrânesc. Şi dacă unii dintre prietenii dvs. au plante pe care le doriţi, este foarte uşor să-i rugaţi să vă dăruiască un butaş. Butaşul este o parte din plantă: o bucată de tulpină (1 şi 2), tubercul, rizom (3 pag. următoare), frunză sau rădăcină, căruia i se vor crea condiţiile necesare pentru a-şi forma rădăcini proprii, dând naştere astfel unei plante întrutotul asemănătoare cu cea de la care provine. Este necesar ca bucăţile de tulpină, de tuberculi sau rizomi să aibă cel puţin un mugur, întrucât tocmai de acesta depinde posibilitatea regenerării plantei. Există multe plante care pot fi înmulţite prin butaşi, şi tipul de butaş ce se recoltează depinde de tipul plantei. Folosiţi un cuţit foarte ascuţit sau o lamă de ras pentru a obţine o tăietură netedă şi precisă, în funcţie de consistenţa tulpinii, butaşii se împart în erbacei, semilemnoşi şi lemnoşi, dar, în toate cazurile, tehnica de cultură pentru a-i face să dea fădăcini rămâne, în mare, aceeaşi.

Multe plante de grădină (de exemplu, Fuchsia, Hypericum, Deutzia etc.) se pot înmulţi prin butaşi verzi, adică recoltaţi din mlădiţe tinere când încă sunt în stare erbacee. Alegeţi, de exemplu, ramuri sănătoase, care pe cât posibil să nu aibă nici flori, nici fructe, şi tăiaţi bucăţi lungi de circa 8-12 cm. înlăturaţi toate frunzele de la bază, încât partea care va intra în pământ să fie liberă, şi reduceţi numărul celorlalte frunze pentru a reduce la minimum transpiraţia. Butaşii verzi se pot deshidrata foarte repede şi deci trebuie puşi imediat în condiţii optime, pentru a le putea da rădăcini. Trei sau patru butaşi pot fi puşi să le dea rădăcini în vase de mărime potrivită, dar, când sunt mai mulţi, mai bine folosiţi răsadniţe, unde butaşii vor fi aranjaţi cu grijă în găurile din compost, făcute cu un băţ ascuţit. Apăsaţi bine cu degetele şi, când răsadniţa se umple cu butaşi, udaţi cu grijă, în general, compostul folosit pentru butaşi este pregătit din patru părţi de nisip a-mestecate cu două părţi de turbă mărunţită şi o parte de pământ de flori. Unii grădinari, pentru a favoriza formarea rădăcinilor, cufundă baza butaşilor în soluţie de hormoni rizogeni, dar în cele mai multe cazuri se obţin rezultate foarte bune şi fără a se recurge la această metodă. Succesul unei butăşiri depinde mai ales de îngrijirea pe care planta o va primi în perioada delicată a prinderii. Este foarte important să se menţină substratul şi atmosfera înconjurătoare constant umede, de aceea dacă nu dispuneţi de o seră, acoperiţi vasul butaşilor cu o pungă de plastic transparentă, fixată de vas cu un elastic. Aveţi în vedere de asemenea că butaşii nu trebuie expuşi direct la soare până când nu le-au dat rădăcini. Când le vor apărea noile frunzuliţe, veţi putea să replantaţi fiecare plantă în vase de diametru mai mare. Oricum nu trebuie să vă grăbiţi niciodată, şi amintiţi-vă că unele specii au nevoie de foarte mult timp pentru a se prinde.

Marcotajul


Şi aceasta este o metodă uşoară pentru a înmulţi multe plante: constă în îndoirea unei ramuri flexibile sau a unei noi mlădiţe în aşa fel încât să intre în contact direct cu solul, lăsând-o să dea rădăcini în timp ce este încă legată de planta-mamă.

Arbuştii şi plantele căţărătoare ca: forsiţia, clementina, glicina, caprifoiul şi iasomia se pot înmulţi în acest fel. Perioada cea mai bună pentru a aplica această metodă este de obicei primăvara-vara.
Alegeţi crenguţele şi mlădiţele tinere, pentru că vor da rădăcini mai uşor decât cele bătrâne şi, pentru a uşura înrădăcinarea, cu un cuţit bine ascuţit, tăiaţi uşor şi ridicaţi un pic scoarţa în zona care se va găsi în pământ. Introduceţi butaşul în pământul lucrat în prealabil şi fixaţi-l trainic cu ajutorul unui fir de oţel rezistent, îndoit ca un cârlig sau cu un ţăruş bifurcat. Este foarte important să se menţină terenul constant umed şi să nu se mişte butaşul din poziţia iniţială. Eventual legaţi vârful ramurii care iese din pământ de un ţăruş vertical. Rădăcinile se vor forma în 6-12 luni; atunci noua plantă va putea fi separată de planta-mamă şi răsădită la locul său.

Butăşirea forţată


Este o metodă foarte utilă pentru înmulţirea acelor plante ale căror ramuri nu pot fi aplecate până la pământ. Este indicată pentru diferite tipuri de pomi şi arbuşti, în mod special pentru camelii, rododendroni, smochini şi citrice.
Alegeţi o crenguţă tânără şi înlăturaţi un strat subţire de scoarţă sau crestaţi-o cu o tăietură diagonală, încercuiţi partea crestată cu muşchi sau cu coada-mâţei-de-baltă, foarte umede. înfăşuraţi manşonul astfel obţinut într-o folie de polietilenă transparentă, închizându-l ermetic deasupra şi dedesubt cu bandă adezivă impermeabilă. Veţi şti că rădăcinile s-au format când le veţi putea vedea prin folia de polietilenă. Atunci desprindeţi cu un cuţit bine ascuţit butaşul căruia i-au dat rădăcinile şi plantaţi-l în locul destinat.
Metoda aceasta se recomandă şi pentru întinerirea multor plante de apartament ca de exemplu diferite specii de Ficus, Dieffenbachia şi Philodendron, care tind să-şi piardă frunzele în partea de jos a tulpinii; în acest fel se produc noi plante cu care putem să le înlocuim pe cele bătrâne şi desfrunzite. Planta-mamă va produce foarte uşor noi muguri laterali sub locul de unde am tăiat butaşul.

Desfacerea tufelor


Această tehnică, foarte folosită pentru înmulţirea numeroaselor erbacee perene, constă în obţinerea destul de rapid a unor plante deja dezvoltate. Este folositoare şi pentru întinerirea acelor plante care, cu trecerea timpului îşi pierd din vigoare, devenind din ce în ce mai jalnice la înfăţişare. Folosind o cazma şi o furcă, ridicaţi o brazdă de pământ care conţine planta de despărţit şi scuturaţi pământul cu grijă. Tufele cele mai viguroase pot fi despărţite introducând în mijlocul lor două furci spate în spate, şi împingând în direcţii opuse cele două mânere; cele două porţiuni rezultate pot fi, la rândul lor, împărţite.

Este important să verificaţi ca în fiecare tufă să existe câţiva muguri deja dezvoltaţi şi o cantitate a-preciabilă de rădăcini. Partea centrală este în general îmbătrânită şi epuizată, de aceea este mai bine să o îndepărtăm. în cazul plantelor de mici dimensiuni cum ar fi de exemplu multe specii alpine, pentru a le despărţi este suficient un cuţit bine ascuţit. Alegeţi părţile tinere periferice şi replantaţi-le imediat în locul destinat lor, sau puneţi-le în vase cu un pământ de flori bun, într-un loc umbros şi udaţi-le din abundenţă.



Multiplicarea vegetativă
3.9 din 5 bazat pe 13 voturi

Părerea ta contează



    Nume
    Adresă email (confidenţial)
    Mesaj
    Introduceţi caracterele Reincarca imagine